Treceți la conținutul principal

Desperados WILD CITY PARTY #2

Tot aseara am ajuns si la petrecerea Desperados unde am plecat destul de repede (se facuse tarziu si ma trezesc dimineata devreme) dar unde mi-am dat seama ca am ajuns sa fiu putin fitos. Pai? Ziceam mai de mult ca imi doresc sa merg la un rave party intr-o hala cu a shit load of people iar la Desperados unde am avut ocazia asta ... m-am uitat putin in jur am strambat din nas si am plecat.

Locul era o fabrica parasita (Fabrica Electrica - Str. Candiano Popescu nr. 2) destul de dragutica asa si din cate am inteles au intrat undeva in jur de 2000 de oameni ceea ce este chiar impresionant mai ales ca nu era ingramadeala.


mai multe poze pe mahmur.info
Am ajuns destul de tarziu ~ pe la 22:30 si am insfacat repede 2 beri sa intru in atmosfera. M-am uitat in jur am vazut o gramada de pustani si pustoaice. M-am simtit batran dar inca putin cool. L-am ascultat pe baiatul asta Vexatu sau cine naiba a fost hip-hoperasul ce a cantat la ora respectiva ... am intors capul si atunci m-a lovit fix in retina grupul de animatoare.

Cred ca am vizionat filme porno in care fetele aveau mai multe haine pe ele decat aveau respectivele domnisoare. N-as zice ca erau bucatele-bunaciuni-divine pentru ca fetele  si machiajul din abundenta le stricau destul de bine. Dar costumasele si procentajul de piele vizibila te ameteau nitel. Aparent nitel mai mult ca am incercat sa gasesc poze cu ele dar ... am esuat.

De la animatoare am ajuns la muzica. Imi doream mult mult mult de tot sa vad Dub Pistols dar asta insemna sa suport tortura celor de la ROA (al caror fan sunt doar pentru "ne place") ce au ajuns sa fie un sinonim cu - muzica cantata prost live .... so i've been told. Asa ca poate cu alta ocazie.

Lumea parea ca se simte bine la petrecere ... eu am ales sa ma duc sa dorm. Party - Drink - Sleep - > Somnul bate orice :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…