Treceți la conținutul principal

Desperados WILD CITY PARTY #2

Tot aseara am ajuns si la petrecerea Desperados unde am plecat destul de repede (se facuse tarziu si ma trezesc dimineata devreme) dar unde mi-am dat seama ca am ajuns sa fiu putin fitos. Pai? Ziceam mai de mult ca imi doresc sa merg la un rave party intr-o hala cu a shit load of people iar la Desperados unde am avut ocazia asta ... m-am uitat putin in jur am strambat din nas si am plecat.

Locul era o fabrica parasita (Fabrica Electrica - Str. Candiano Popescu nr. 2) destul de dragutica asa si din cate am inteles au intrat undeva in jur de 2000 de oameni ceea ce este chiar impresionant mai ales ca nu era ingramadeala.


mai multe poze pe mahmur.info
Am ajuns destul de tarziu ~ pe la 22:30 si am insfacat repede 2 beri sa intru in atmosfera. M-am uitat in jur am vazut o gramada de pustani si pustoaice. M-am simtit batran dar inca putin cool. L-am ascultat pe baiatul asta Vexatu sau cine naiba a fost hip-hoperasul ce a cantat la ora respectiva ... am intors capul si atunci m-a lovit fix in retina grupul de animatoare.

Cred ca am vizionat filme porno in care fetele aveau mai multe haine pe ele decat aveau respectivele domnisoare. N-as zice ca erau bucatele-bunaciuni-divine pentru ca fetele  si machiajul din abundenta le stricau destul de bine. Dar costumasele si procentajul de piele vizibila te ameteau nitel. Aparent nitel mai mult ca am incercat sa gasesc poze cu ele dar ... am esuat.

De la animatoare am ajuns la muzica. Imi doream mult mult mult de tot sa vad Dub Pistols dar asta insemna sa suport tortura celor de la ROA (al caror fan sunt doar pentru "ne place") ce au ajuns sa fie un sinonim cu - muzica cantata prost live .... so i've been told. Asa ca poate cu alta ocazie.

Lumea parea ca se simte bine la petrecere ... eu am ales sa ma duc sa dorm. Party - Drink - Sleep - > Somnul bate orice :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…