Treceți la conținutul principal

Apreciez o masina care te face sa te simti ca un copil

In weekend am fost la munte cu Subaru Impreza WRX STI a unui prieten. Eu nu am carnet si nu am condus niciodata si din acest motiv m-am tot ferit sa scriu despre masini. Ce as putea sa stiu eu? Totusi am mers zeci de mii de km pe scaunul din dreapta si pot spune ca mai stiu si eu cate ceva. Nu mult dar ceva acolo.

Cum ziceam si in titlu - apreciez o masina ce te face sa te simti ca un copil. Iti ofera emotia aia copilareasca de te trezesti cu zambetul cat toata fata. Cam asta reuseste sa faca masinuta asta pe etapa de raliu de la Rasnov. Ce m-a surprins cel mai mult a fost cat de bine sta lipita de sosea in curbe. Nu iti parasesti banda si nici nu iesi in decor cum ar trebui pentru viteza respectiva. Wow. Simteam cum mi se duce falca intr-o parte dar masina era inca pe banda ei.


Cred ca ajuta si eleronul gingatic si urat din spate ce tot timpul ai senzatia ca se rupe ... la cum tremura. Alta senzatia care bucura copilasul din mine era acceleratia obscena. Nici cu avionul nu am fost atat de impins in scaun. Si e o senzatie care nici nu te paraseste repede ca la aproape 300 de cai are de unde sa duca.

Fun a fost cum gps-ul tot ne zicea dupa o secunda de accelerat: "Ati depasit limita de viteza". Nici macar nu iti dadeai seama ca ti-ai dublat viteza. Oricum nu mi se pare o masina de mers foarte repede. Suspensia e prea incomoda si simti fiecare scobitoare de pe drum. Dar te poti distra cu acceleratia de la viteze mici. Infiptul in scaun mi se pare mult mai atragator ca zburatul cu 200km la ora.

Tocmai din acest motiv presupun ca si consumul a fost generos. Consumat aproape un rezervor pe drumul Bucuresti - Bran - Bucuresti. Dar un rezervor de fun :)

Ei bine cam atat cred ca am avut de spus. Imi plac genul asta de masini. Ajungi la destinatie cu un zambet pe buze si mai incet decat daca ai merge cu viteza agresiv dar cine se grabeste cand drumul e atat de placut?

ps. Taverna Lupilor in Bran a ramas la fel de buna ca acum 3 ani. Protip.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…