Treceți la conținutul principal

Puss in Boots (2011) - Calatorie incaltata!

[post scris de eu o prietena pentru pentru ca eu nu am putut sa ajung la film avand un eveniment in paralel despre care maine o sa aflati mai mult]

Exista momente de nostalgie ca ne-am pierdut copilaria, dar si momente in care putem sa mai tragem cu ochiul la cum ne descopeream odata lumea. Un asemenea joc de imaginatie am experimentat ieri seara la IMAX cand, la filmul “Motanul incaltat”, priveam o multime de oameni entuziasti: multi parinti care, de mana cu ai lor pui de oameni, au trait impreuna 90 de minute de poveste joviala si s-au simtit din nou copii. Sub regia lui Chriss Miller, filmul ne arata povestea Motanului incaltat inainte de a-l cunoaste pe deja renumitul Shrek si a porni in aventurile glorioase catre Taramul de Nicaieri.

Motanul preferat al copiilor le-a dat de cap parintilor care, de-a lungul intregului film, le traduceau prichindeilor replicile si substraturile, asa incat toti copiii au simtit povestea la adevarata ei valoare. Si nu degeaba am folosit verbul “a simti” – daca experienta IMAX Hollywood-iana ne-a obisnuit sa ne identificam cu personajele principale ale actiunii, in Motanul Incaltat toate efectele incredibile de sunet si apropiere/departare a imaginii aduc la viata personajul lui Antonio Banderas, iar pe tine te transpun intr-o cu totul alta lume.

Si ce poate fi mai frumos pentru un copil, daca nu chiar fuga intr-o realitate animata in care te poti intalni cu umorul copilaros si subtil al unei lumi atat de frumoase? Paradoxal, cu toate ca este un film pentru copii, fiti siguri ca, vizionandu-l, oricine poate sa isi aduca aminte de ce inseamna cu adevarat sa ai onoare, sa razi in hohote, sa iubesti si, in final, sa castigi victorios lupta dintre bine si rau.
Asadar, acest ghemotoc din blana rebel, pasional si plin de viata a dat culoare serii si ne-a fascinat pe toti in aventura lui de a gasi comoara magica. Totusi, calatoria a impesionat cel mai mult si a animat o armata intreaga de prichindei care de acum incolo vor avea inca un motiv sa se duca la cinematograf cu parintii si sa invete sa creada din nou in eroi. J


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…