Treceți la conținutul principal

Puss in Boots (2011) - Calatorie incaltata!

[post scris de eu o prietena pentru pentru ca eu nu am putut sa ajung la film avand un eveniment in paralel despre care maine o sa aflati mai mult]

Exista momente de nostalgie ca ne-am pierdut copilaria, dar si momente in care putem sa mai tragem cu ochiul la cum ne descopeream odata lumea. Un asemenea joc de imaginatie am experimentat ieri seara la IMAX cand, la filmul “Motanul incaltat”, priveam o multime de oameni entuziasti: multi parinti care, de mana cu ai lor pui de oameni, au trait impreuna 90 de minute de poveste joviala si s-au simtit din nou copii. Sub regia lui Chriss Miller, filmul ne arata povestea Motanului incaltat inainte de a-l cunoaste pe deja renumitul Shrek si a porni in aventurile glorioase catre Taramul de Nicaieri.

Motanul preferat al copiilor le-a dat de cap parintilor care, de-a lungul intregului film, le traduceau prichindeilor replicile si substraturile, asa incat toti copiii au simtit povestea la adevarata ei valoare. Si nu degeaba am folosit verbul “a simti” – daca experienta IMAX Hollywood-iana ne-a obisnuit sa ne identificam cu personajele principale ale actiunii, in Motanul Incaltat toate efectele incredibile de sunet si apropiere/departare a imaginii aduc la viata personajul lui Antonio Banderas, iar pe tine te transpun intr-o cu totul alta lume.

Si ce poate fi mai frumos pentru un copil, daca nu chiar fuga intr-o realitate animata in care te poti intalni cu umorul copilaros si subtil al unei lumi atat de frumoase? Paradoxal, cu toate ca este un film pentru copii, fiti siguri ca, vizionandu-l, oricine poate sa isi aduca aminte de ce inseamna cu adevarat sa ai onoare, sa razi in hohote, sa iubesti si, in final, sa castigi victorios lupta dintre bine si rau.
Asadar, acest ghemotoc din blana rebel, pasional si plin de viata a dat culoare serii si ne-a fascinat pe toti in aventura lui de a gasi comoara magica. Totusi, calatoria a impesionat cel mai mult si a animat o armata intreaga de prichindei care de acum incolo vor avea inca un motiv sa se duca la cinematograf cu parintii si sa invete sa creada din nou in eroi. J


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…

Mașina, acest instrument care te face să uiți că ai fost cândva pieton

Acum vreo doi ani au venit să asfalteze strada din spatele blocului, deși dacă e să mă întrebi pe mine ea nu avea nevoie. Da' cine sunt eu să judec motivele experților în drumuri?

Strada e brici acum și băieții îi dau tare dimineața, problema e că aceeași experți de care ziceam mai devreme au reușit performanța românească să pună canalele puțin mai sus de nivelul străzii. Nu mult. Doar vreo 5-7 cm - suficient încât la orice ploaie să se facă o baltă cu o suprafață ce ar face gelos orice posesor de piscină din Pipera.

Lucru care nu m-a deranjat extrem de mult până weekend-ul ăsta când am realizat că locul unde cățelușa s-a obișnuit să își facă nevoile este fix în buza piscinei. Deh, doar un român care nu a prevăzut lucrul ăsta când a obișnuit-o acolo poate să critice alți români care n-au prevăzut că niște guri de canale ridicate nu vor scurge apa de ploaie.

După cum ziceam mai devreme, băieții veneau tare și când vedeau întinderea de apă ce credeți că făceau? Nimic. Treceau ca pr…