Treceți la conținutul principal

Puss in Boots (2011) - Calatorie incaltata!

[post scris de eu o prietena pentru pentru ca eu nu am putut sa ajung la film avand un eveniment in paralel despre care maine o sa aflati mai mult]

Exista momente de nostalgie ca ne-am pierdut copilaria, dar si momente in care putem sa mai tragem cu ochiul la cum ne descopeream odata lumea. Un asemenea joc de imaginatie am experimentat ieri seara la IMAX cand, la filmul “Motanul incaltat”, priveam o multime de oameni entuziasti: multi parinti care, de mana cu ai lor pui de oameni, au trait impreuna 90 de minute de poveste joviala si s-au simtit din nou copii. Sub regia lui Chriss Miller, filmul ne arata povestea Motanului incaltat inainte de a-l cunoaste pe deja renumitul Shrek si a porni in aventurile glorioase catre Taramul de Nicaieri.

Motanul preferat al copiilor le-a dat de cap parintilor care, de-a lungul intregului film, le traduceau prichindeilor replicile si substraturile, asa incat toti copiii au simtit povestea la adevarata ei valoare. Si nu degeaba am folosit verbul “a simti” – daca experienta IMAX Hollywood-iana ne-a obisnuit sa ne identificam cu personajele principale ale actiunii, in Motanul Incaltat toate efectele incredibile de sunet si apropiere/departare a imaginii aduc la viata personajul lui Antonio Banderas, iar pe tine te transpun intr-o cu totul alta lume.

Si ce poate fi mai frumos pentru un copil, daca nu chiar fuga intr-o realitate animata in care te poti intalni cu umorul copilaros si subtil al unei lumi atat de frumoase? Paradoxal, cu toate ca este un film pentru copii, fiti siguri ca, vizionandu-l, oricine poate sa isi aduca aminte de ce inseamna cu adevarat sa ai onoare, sa razi in hohote, sa iubesti si, in final, sa castigi victorios lupta dintre bine si rau.
Asadar, acest ghemotoc din blana rebel, pasional si plin de viata a dat culoare serii si ne-a fascinat pe toti in aventura lui de a gasi comoara magica. Totusi, calatoria a impesionat cel mai mult si a animat o armata intreaga de prichindei care de acum incolo vor avea inca un motiv sa se duca la cinematograf cu parintii si sa invete sa creada din nou in eroi. J


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…