Treceți la conținutul principal

am gatit cu maestrul Tushin

Marti cand tot online-ul isi punea hainele de sarbatoare si se ducea la Internetics eu eram la deschiderea noului restaurant Wu Xing din Pipera sa imi arat talentele culinare alaturi de maestrul Tushin. Am ajuns exemplar la ora comunicata pe email si cum am intrat am fost intampinat cu un sortulet - maestrul ne astepta in bucatarie. Cum am mai zis si la aniversarea celor 12 ani de Wu Xing (link) sunt un fan declarat al lui Tushin si m-am bucurat ca am apucat sa schimbam 2-3 vorbe si chiar sa gatim.

Dar nu doar am vorbit .... ci am si furat vreo 2-3 secrete despre circuitul uleiului incins/rece in bucataria chinezeasca. Am gatit pui Gong Bao si de la inceput va pot spune ca eu nu sunt mare fan pui. Vita ftw. A iesit bun. Nu m-a lasat sa il fac cat de picant imi doream pentru ca citez "stricat echilibrul". Nu eram in masura sa comentez asa ca l-am ascultat ca un invatacel.


ma mir ca nu eram cu gura cascata :)
Ce mai! Toti ne uitam fascinati la el. Saracul a trecut pe slow motion sa intelegem cum se prepara reteta pentru ca reteta in viteza standard dureaza maxim 2 minute. In modul de viteza maestru cred ca o termina in sub un minut.

Cum a fost ce am gatit? Excelent. Cea mai buna dintre toate. Toti ne-am descurcat cu succes. Nici nu ai cum sa gresesti ceva cand Tushin e langa tine sa te corecteze si sa iti explice la fiecare pas ce ai de facut si de ce faci asta.

cocentrat pe cata pasta picanta sa pun ... am pus prea putin :)
La final ce trebuie sa retineti? Ca in weekend cred ca o sa gatesc ceva chinezesc .... mi-a facut pofta de perioada cand gateam regulat.

Si mai arunc 2 poze la final de pe cyberculture.ro :)

pusesem prea mult castravete si nici macar nu imi place castravetele
cum va ziceam de ingrediente

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.