Treceți la conținutul principal

am gatit cu maestrul Tushin

Marti cand tot online-ul isi punea hainele de sarbatoare si se ducea la Internetics eu eram la deschiderea noului restaurant Wu Xing din Pipera sa imi arat talentele culinare alaturi de maestrul Tushin. Am ajuns exemplar la ora comunicata pe email si cum am intrat am fost intampinat cu un sortulet - maestrul ne astepta in bucatarie. Cum am mai zis si la aniversarea celor 12 ani de Wu Xing (link) sunt un fan declarat al lui Tushin si m-am bucurat ca am apucat sa schimbam 2-3 vorbe si chiar sa gatim.

Dar nu doar am vorbit .... ci am si furat vreo 2-3 secrete despre circuitul uleiului incins/rece in bucataria chinezeasca. Am gatit pui Gong Bao si de la inceput va pot spune ca eu nu sunt mare fan pui. Vita ftw. A iesit bun. Nu m-a lasat sa il fac cat de picant imi doream pentru ca citez "stricat echilibrul". Nu eram in masura sa comentez asa ca l-am ascultat ca un invatacel.


ma mir ca nu eram cu gura cascata :)
Ce mai! Toti ne uitam fascinati la el. Saracul a trecut pe slow motion sa intelegem cum se prepara reteta pentru ca reteta in viteza standard dureaza maxim 2 minute. In modul de viteza maestru cred ca o termina in sub un minut.

Cum a fost ce am gatit? Excelent. Cea mai buna dintre toate. Toti ne-am descurcat cu succes. Nici nu ai cum sa gresesti ceva cand Tushin e langa tine sa te corecteze si sa iti explice la fiecare pas ce ai de facut si de ce faci asta.

cocentrat pe cata pasta picanta sa pun ... am pus prea putin :)
La final ce trebuie sa retineti? Ca in weekend cred ca o sa gatesc ceva chinezesc .... mi-a facut pofta de perioada cand gateam regulat.

Si mai arunc 2 poze la final de pe cyberculture.ro :)

pusesem prea mult castravete si nici macar nu imi place castravetele
cum va ziceam de ingrediente

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…