Treceți la conținutul principal

Tatal Fantoma din 2 martie in cinematografe

Gratie unei competitii stupide cu mancare picanta nu am putut sa ajung la film dar mi-am trimis un mic spion care sa isi dea cu parerea despre el. Randurile de mai jos ii apartin ei :) 


Filmul regizat de Lucian Georgescu dovedeste o data in plus ca Romania are de oferit peisaje de-a dreptul fabuloase. Realizezi privindu-l ca ai inca multe de explorat intre aceste granite. Este un film ce te pune confortabil in scaun de la bun inceput si iti aseaza atentia pe mai multe planuri. Te amuza, te face curios, oferindu-ti senzatia ca faci parte din film. Ca participi…


Facem cunostinta cu profesorul american Robert Traum (Marcel Iures), ce decide sa se aventureze in cunoasterea trecutului familiei sale. Originile tatalui si unchiului sau nu sunt usor de descoperit, Robert apeland la ajutorul Taniei (Mihaela Sarbu), sefa Arhivelor Bucovinei. Dupa multe incercari, acestia il gasesc pe Sami, ultimul prieten al familiei Traum. Sami fusese izgonit din propriul cinematograf de catre primarul satului, ce era implicat in afaceri mai mult sau mai putin ortodoxe cu mafia ucraineana. Intalnirea acestora s-a dovedit benefica pentru amandoi, Sami avea sa primeasca sansa de a-si recupera cinematograful, iar Robert avea sa afle cine a fost cu adevarat tatal sau.

Este un film ce iti stimuleaza imaginatia pe cel putin doua planuri. O data iti este prezentata dragostea pe care un om o poate avea fata de radacinile sale, iar apoi dragostea fata de cinematograful de alta data. Tatal Fantoma este un alt fel de comedie romaneasca, plina de frumos, tandrete, descoperiri si care are drept punct de plecare nuvela lui Barry Gifford “Almost Oriental”.

Un road-movie initiatic ce mi-a placut prin provocarea pe care ti-o lanseaza: cunoaste-te! Te face sa te ridici din fotoliu, sa te urci in masina si sa descoperi cat mai multe despre tine, fie prin explorarea arborelui genealogic, fie colindand in lung si in lat tara asta impanzita cu obiecte ale fascinatiei. De la muzica, actori, pana la peisaje si scenariu, totul a fost bine ales si presarat cu un dialog in principal in limba engleza, insa cu umor romanesc.

Dedicat lui Ovidiu Bose Pastina, este genul de film care merita sa fie vizionat intr-o zi frumoasa, la cinematograf, unde sa te bucuri de un film autohton surprinzator, de o imagine de calitate si de o coloana sonora foarte bine conceputa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…