Treceți la conținutul principal

Tatal Fantoma din 2 martie in cinematografe

Gratie unei competitii stupide cu mancare picanta nu am putut sa ajung la film dar mi-am trimis un mic spion care sa isi dea cu parerea despre el. Randurile de mai jos ii apartin ei :) 


Filmul regizat de Lucian Georgescu dovedeste o data in plus ca Romania are de oferit peisaje de-a dreptul fabuloase. Realizezi privindu-l ca ai inca multe de explorat intre aceste granite. Este un film ce te pune confortabil in scaun de la bun inceput si iti aseaza atentia pe mai multe planuri. Te amuza, te face curios, oferindu-ti senzatia ca faci parte din film. Ca participi…


Facem cunostinta cu profesorul american Robert Traum (Marcel Iures), ce decide sa se aventureze in cunoasterea trecutului familiei sale. Originile tatalui si unchiului sau nu sunt usor de descoperit, Robert apeland la ajutorul Taniei (Mihaela Sarbu), sefa Arhivelor Bucovinei. Dupa multe incercari, acestia il gasesc pe Sami, ultimul prieten al familiei Traum. Sami fusese izgonit din propriul cinematograf de catre primarul satului, ce era implicat in afaceri mai mult sau mai putin ortodoxe cu mafia ucraineana. Intalnirea acestora s-a dovedit benefica pentru amandoi, Sami avea sa primeasca sansa de a-si recupera cinematograful, iar Robert avea sa afle cine a fost cu adevarat tatal sau.

Este un film ce iti stimuleaza imaginatia pe cel putin doua planuri. O data iti este prezentata dragostea pe care un om o poate avea fata de radacinile sale, iar apoi dragostea fata de cinematograful de alta data. Tatal Fantoma este un alt fel de comedie romaneasca, plina de frumos, tandrete, descoperiri si care are drept punct de plecare nuvela lui Barry Gifford “Almost Oriental”.

Un road-movie initiatic ce mi-a placut prin provocarea pe care ti-o lanseaza: cunoaste-te! Te face sa te ridici din fotoliu, sa te urci in masina si sa descoperi cat mai multe despre tine, fie prin explorarea arborelui genealogic, fie colindand in lung si in lat tara asta impanzita cu obiecte ale fascinatiei. De la muzica, actori, pana la peisaje si scenariu, totul a fost bine ales si presarat cu un dialog in principal in limba engleza, insa cu umor romanesc.

Dedicat lui Ovidiu Bose Pastina, este genul de film care merita sa fie vizionat intr-o zi frumoasa, la cinematograf, unde sa te bucuri de un film autohton surprinzator, de o imagine de calitate si de o coloana sonora foarte bine conceputa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…