Treceți la conținutul principal

Tatal Fantoma din 2 martie in cinematografe

Gratie unei competitii stupide cu mancare picanta nu am putut sa ajung la film dar mi-am trimis un mic spion care sa isi dea cu parerea despre el. Randurile de mai jos ii apartin ei :) 


Filmul regizat de Lucian Georgescu dovedeste o data in plus ca Romania are de oferit peisaje de-a dreptul fabuloase. Realizezi privindu-l ca ai inca multe de explorat intre aceste granite. Este un film ce te pune confortabil in scaun de la bun inceput si iti aseaza atentia pe mai multe planuri. Te amuza, te face curios, oferindu-ti senzatia ca faci parte din film. Ca participi…


Facem cunostinta cu profesorul american Robert Traum (Marcel Iures), ce decide sa se aventureze in cunoasterea trecutului familiei sale. Originile tatalui si unchiului sau nu sunt usor de descoperit, Robert apeland la ajutorul Taniei (Mihaela Sarbu), sefa Arhivelor Bucovinei. Dupa multe incercari, acestia il gasesc pe Sami, ultimul prieten al familiei Traum. Sami fusese izgonit din propriul cinematograf de catre primarul satului, ce era implicat in afaceri mai mult sau mai putin ortodoxe cu mafia ucraineana. Intalnirea acestora s-a dovedit benefica pentru amandoi, Sami avea sa primeasca sansa de a-si recupera cinematograful, iar Robert avea sa afle cine a fost cu adevarat tatal sau.

Este un film ce iti stimuleaza imaginatia pe cel putin doua planuri. O data iti este prezentata dragostea pe care un om o poate avea fata de radacinile sale, iar apoi dragostea fata de cinematograful de alta data. Tatal Fantoma este un alt fel de comedie romaneasca, plina de frumos, tandrete, descoperiri si care are drept punct de plecare nuvela lui Barry Gifford “Almost Oriental”.

Un road-movie initiatic ce mi-a placut prin provocarea pe care ti-o lanseaza: cunoaste-te! Te face sa te ridici din fotoliu, sa te urci in masina si sa descoperi cat mai multe despre tine, fie prin explorarea arborelui genealogic, fie colindand in lung si in lat tara asta impanzita cu obiecte ale fascinatiei. De la muzica, actori, pana la peisaje si scenariu, totul a fost bine ales si presarat cu un dialog in principal in limba engleza, insa cu umor romanesc.

Dedicat lui Ovidiu Bose Pastina, este genul de film care merita sa fie vizionat intr-o zi frumoasa, la cinematograf, unde sa te bucuri de un film autohton surprinzator, de o imagine de calitate si de o coloana sonora foarte bine conceputa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…