Treceți la conținutul principal

D'ale Carnavalului lui Purcarete

Aseara cu mic cu mare a fost blogosfera la Opera Romana sa vada D'ale Carnavalului in regia lui Purcarete. Spectacol venit tocmai de la Sibiu pentru Festivalul Comediei Romanesti - festCO. M-am dus curios sa vad cum iei iese o comedie omului care m-a impresionat cu Faust. I-a iesit bine. Desi e ciudat sa explic ca ce mi-a placut cel mai mult a fost izul de modernism dat clasicei piese avand in vedere ca mai nimic nu era apropiat de timpul nostru (costume, grai & muzica).

Eu asa am perceput piesa. Si am senzatia ca multi din sala or sa imi dea dreptate pentru ca de mult n-am mai vazut oameni sa rada cu atat de multa pofta la D'ale Carnavalului. E bun Purcarete si poate mai buni sunt actorii Teatrului Radu Stanca. V-as recomanda sa vedeti piesa dar din pacate nu se mai joaca in Bucuresti. La Sibiu sigur o gasiti.


Chiriac e un fenomen atat de savuros de privit dupa ce l-ai cunoscut live
Imi place ca la piesele lui Purcarete (am vazut 2 asa ca o sa imi permit o aceasta aroganta) nu esti un simplu privitor ce sta cuminte si nederanjat in locul sau. Esti decor pentru actori daca pot sa zic asa. Esti asaltat de mirosuri si pofte. Cat am salivat la berea bauta de Chiriac sau la ceapa verde din care se infrupta cu atat de multa pofta Ofelia.

Cand am vazut gratarul in spate aproape ca vroiam sa ma ridic sa plec. Nu se poate domne sa faca gratar si tu sa ai matul lipit de sira spinarii. Spre fericirea mea nu a fost cazul sa il faca live. Opera Romana presupun ca nu le-a dat voie. La reprezentatia din Sibiu de acum cateva saptamani aparent l-au facut live.

FestCO mai tine pana Duminica. Aveti timp sa dati o fuga pentru cateva rasete.

Comentarii

  1. la sibiu gratarul e live si ploaia, de asemenea, in asa fel incat tot praful de pe scena devine noroi.. ca tot vorbim de simboluri la SP :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…