Treceți la conținutul principal

D'ale Carnavalului lui Purcarete

Aseara cu mic cu mare a fost blogosfera la Opera Romana sa vada D'ale Carnavalului in regia lui Purcarete. Spectacol venit tocmai de la Sibiu pentru Festivalul Comediei Romanesti - festCO. M-am dus curios sa vad cum iei iese o comedie omului care m-a impresionat cu Faust. I-a iesit bine. Desi e ciudat sa explic ca ce mi-a placut cel mai mult a fost izul de modernism dat clasicei piese avand in vedere ca mai nimic nu era apropiat de timpul nostru (costume, grai & muzica).

Eu asa am perceput piesa. Si am senzatia ca multi din sala or sa imi dea dreptate pentru ca de mult n-am mai vazut oameni sa rada cu atat de multa pofta la D'ale Carnavalului. E bun Purcarete si poate mai buni sunt actorii Teatrului Radu Stanca. V-as recomanda sa vedeti piesa dar din pacate nu se mai joaca in Bucuresti. La Sibiu sigur o gasiti.


Chiriac e un fenomen atat de savuros de privit dupa ce l-ai cunoscut live
Imi place ca la piesele lui Purcarete (am vazut 2 asa ca o sa imi permit o aceasta aroganta) nu esti un simplu privitor ce sta cuminte si nederanjat in locul sau. Esti decor pentru actori daca pot sa zic asa. Esti asaltat de mirosuri si pofte. Cat am salivat la berea bauta de Chiriac sau la ceapa verde din care se infrupta cu atat de multa pofta Ofelia.

Cand am vazut gratarul in spate aproape ca vroiam sa ma ridic sa plec. Nu se poate domne sa faca gratar si tu sa ai matul lipit de sira spinarii. Spre fericirea mea nu a fost cazul sa il faca live. Opera Romana presupun ca nu le-a dat voie. La reprezentatia din Sibiu de acum cateva saptamani aparent l-au facut live.

FestCO mai tine pana Duminica. Aveti timp sa dati o fuga pentru cateva rasete.

Comentarii

  1. la sibiu gratarul e live si ploaia, de asemenea, in asa fel incat tot praful de pe scena devine noroi.. ca tot vorbim de simboluri la SP :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…