Treceți la conținutul principal

Expozitia bloggerilor de la f64

Saptamana trecuta am fost la vernisajul expozitiei „Senzatii si culori la Istanbul” organizat la showroom-ul F64 (Bd. Unirii nr. 45) si va recomand sa dati si voi o fuga pe acolo. Desi e cam riscant putin. Eu cand am intrat (pentru prima oara in noul sediu) m-a luat cu transpiratie. Atat de multe obiective si camere pe care vroiam sa le iau acasa. M-am abtinut. Am renuntat la DSLR-uri acum cativa ani pentru ca eram prea lenes sa ma car cu geanta foto tot timpul dupa mine.

Totusi dorinta a ramas. Asa ca m-am bucurat cand am ajuns sa vad prima expozitie foto a bloggerilor romani. Cei 7 care au speriat estul sunt Adrian Ciubotaru, Radu Dumitru, Alex Mihăileanu, Alex Negrea, Bogdan Petre, Cosmin Tudoran şi Andrei Zdetovetchi si impreuna au 18 fotografii expuse in sediul F64. Bunicele poze. Se vede ca nu au mana formata dar pentru niste amatori e chiar bine.

Pozele sunt facute cu aparate Sony pentru care tanjesc sentimente confuze. Nu m-am jucat vreodata cu unul dar mi-a facut de multe ori cu ochiul camera lui Doru Panaitescu si am vazut ce poate sa faca :) Este un fel de mini pasiune pentru ceva ce nu am avut niciodata. Aspirational.


Nici de camera de pe Xperia S nu imi este rusine. Ma surprinde in fiecare zi. Si pentru posibilitatea de a uploada instantaneu pozele pe diferite retele sociale ... capteaza niste imagini excelente.

ps. mai aveti o saptamana sa va bucurati de expozitie asa ca dati o fuga .... macar sa criticati talentele bloggerilor cand vine vorba de fotografie :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…