Treceți la conținutul principal

Un weekend cu Cercetasii Romaniei (a doua parte)

Dupa cum scriam acum o saptamana ... mi-am petrecut un weekend cu Cercetasii Romaniei (site-ul lor). Daca in postarea trecuta vorbeam despre Lupisori acum a venit randul Exploratorilor (14-18 ani). Am petrecut cu ei o zi pe Valea Varghisului din Covasna. Un loc minunat, spectaculos si izolat. Ti-ai imagina vreodata adolescenti deconectati de internet? Nici eu. Dar se poate.

A fost un soc in momentul in care am parasit judetul Brasov si am intrat in Harghita. Drumul s-a transformat ca prin magie in unul perfect. Pasunile erau ingrijite. Casele aranjate. Ca si cum ai trecut in alta tara. Fara suparare dar incepi sa intelegi de ce tot tanjesc aceste 2 judete la autonomie. Nu prea ii meritam.

Sa revenim la Exploratori. Mi-a placut modul in care erau impartiti: corturile leaderilor intr-o parte si corturile exploratorilor in cealalta. Nici unii si nici altii nu aveau voie sa intre in tabara "adversa" fara acordul acesteia. Cred ca e foarte interesant ca la varsta aia sa fii tratat ca un adult responsabil. E fix ceea ce tanjesti.

incet incet se inalta si focul de tabara
Apoi cand am vazut ca isi fac singuri focurile si incep sa isi gateasca singuri mancarea in ceaune ... mi-am dat seama ca eu la varsta aia in mod cert nu concepeam asa ceva (pe genul bibelou de oras). Pentru mine a trecut ceva vreme pana cand sa dorm in cort sau sa mananc ceva la ceaun (cred ca s-a intamplat asta prima oara prin facultate). Acum doar la ceaun as manca daca mi-ai da ocazia. Dar asta ramane intre noi ca si asa mai trebuie sa mai dau jos cateva kilograme.

cand in Bucuresti erau 26+ grade eu ma incalzeam la un foc de tabara
Daca Lupisorii erau argintul viu .... Exploratorii erau linistea dinaintea furtunii. Ma asteptam sa ii vad agitati si galagiosi dar in schimb i-am vazut organizati si calmi. Poate erau obositi. Poate iesirea in natura te calmeaza. Cine stie. Cert e ca erau in totala antiteza cu ce stiam eu ca sunt adolescentii. Ceea ce imi aduc aminte ca eram eu. Pe vremea mea stiu ca totul era urgen si graba in niciun caz nu strica treaba. Imaturitate mea. Dar ei nu pareau sa fie asa. Chiar din contra.

multe trasee de catarat accesibile pe jos foarte usor in Valea Varghisului
Adevarul e ca si eu eram putin tranchilizat din cauza frigului si catararii de mai devreme. Catarare pe care nici nu am finalizat-o dupa vreo 10 minute ... in conditiile in care un Explorator a facut-o sub 2 minute. Dar sa nu mai vorbim de esecurile mele.

titiul cu care am facut mai bine de 500 de km in weekendul respectiv
In tabara Exploratorilor se intamplau lucrurile pe care le vezi in filmele straine cu cercetasi. Lucrurile acelea care te atrag: iesire in natura, foc de tabara, catarare, drumetii, cantat, gatit la ceaun, povestit sau explorat pesteri. Lucruri pe care le-am vazut intr-o singura zi in tabara lor. Ei erau de 10 zile acolo (sper sa nu gresesc si sa fie vorba de 14 zile). Cine stie ce alte lucruri wow au mai facut.

In loc de incheiere as vrea sa scriu ca mi-a placut si ca sper sa mai am ocazia sa vad Cercetasii Romaniei. As vrea sa ii felicit atat pe ei cat si pe partenerul lor in aceasta "nebunie" Mercedes-Benz Romania (cei care le asigura mobilitatea) pentru ce au reusit sa realizeze. Pe mine cel putin m-au convins ca fac lucruri misto in camp-urile lor.

Ne auzim la anul cand sarbatoriti 100 de ani de Cercetasii Romaniei!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.