Treceți la conținutul principal

Un weekend cu Cercetasii Romaniei (a doua parte)

Dupa cum scriam acum o saptamana ... mi-am petrecut un weekend cu Cercetasii Romaniei (site-ul lor). Daca in postarea trecuta vorbeam despre Lupisori acum a venit randul Exploratorilor (14-18 ani). Am petrecut cu ei o zi pe Valea Varghisului din Covasna. Un loc minunat, spectaculos si izolat. Ti-ai imagina vreodata adolescenti deconectati de internet? Nici eu. Dar se poate.

A fost un soc in momentul in care am parasit judetul Brasov si am intrat in Harghita. Drumul s-a transformat ca prin magie in unul perfect. Pasunile erau ingrijite. Casele aranjate. Ca si cum ai trecut in alta tara. Fara suparare dar incepi sa intelegi de ce tot tanjesc aceste 2 judete la autonomie. Nu prea ii meritam.

Sa revenim la Exploratori. Mi-a placut modul in care erau impartiti: corturile leaderilor intr-o parte si corturile exploratorilor in cealalta. Nici unii si nici altii nu aveau voie sa intre in tabara "adversa" fara acordul acesteia. Cred ca e foarte interesant ca la varsta aia sa fii tratat ca un adult responsabil. E fix ceea ce tanjesti.

incet incet se inalta si focul de tabara
Apoi cand am vazut ca isi fac singuri focurile si incep sa isi gateasca singuri mancarea in ceaune ... mi-am dat seama ca eu la varsta aia in mod cert nu concepeam asa ceva (pe genul bibelou de oras). Pentru mine a trecut ceva vreme pana cand sa dorm in cort sau sa mananc ceva la ceaun (cred ca s-a intamplat asta prima oara prin facultate). Acum doar la ceaun as manca daca mi-ai da ocazia. Dar asta ramane intre noi ca si asa mai trebuie sa mai dau jos cateva kilograme.

cand in Bucuresti erau 26+ grade eu ma incalzeam la un foc de tabara
Daca Lupisorii erau argintul viu .... Exploratorii erau linistea dinaintea furtunii. Ma asteptam sa ii vad agitati si galagiosi dar in schimb i-am vazut organizati si calmi. Poate erau obositi. Poate iesirea in natura te calmeaza. Cine stie. Cert e ca erau in totala antiteza cu ce stiam eu ca sunt adolescentii. Ceea ce imi aduc aminte ca eram eu. Pe vremea mea stiu ca totul era urgen si graba in niciun caz nu strica treaba. Imaturitate mea. Dar ei nu pareau sa fie asa. Chiar din contra.

multe trasee de catarat accesibile pe jos foarte usor in Valea Varghisului
Adevarul e ca si eu eram putin tranchilizat din cauza frigului si catararii de mai devreme. Catarare pe care nici nu am finalizat-o dupa vreo 10 minute ... in conditiile in care un Explorator a facut-o sub 2 minute. Dar sa nu mai vorbim de esecurile mele.

titiul cu care am facut mai bine de 500 de km in weekendul respectiv
In tabara Exploratorilor se intamplau lucrurile pe care le vezi in filmele straine cu cercetasi. Lucrurile acelea care te atrag: iesire in natura, foc de tabara, catarare, drumetii, cantat, gatit la ceaun, povestit sau explorat pesteri. Lucruri pe care le-am vazut intr-o singura zi in tabara lor. Ei erau de 10 zile acolo (sper sa nu gresesc si sa fie vorba de 14 zile). Cine stie ce alte lucruri wow au mai facut.

In loc de incheiere as vrea sa scriu ca mi-a placut si ca sper sa mai am ocazia sa vad Cercetasii Romaniei. As vrea sa ii felicit atat pe ei cat si pe partenerul lor in aceasta "nebunie" Mercedes-Benz Romania (cei care le asigura mobilitatea) pentru ce au reusit sa realizeze. Pe mine cel putin m-au convins ca fac lucruri misto in camp-urile lor.

Ne auzim la anul cand sarbatoriti 100 de ani de Cercetasii Romaniei!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…