Treceți la conținutul principal

Un weekend cu Cercetasii Romaniei (a doua parte)

Dupa cum scriam acum o saptamana ... mi-am petrecut un weekend cu Cercetasii Romaniei (site-ul lor). Daca in postarea trecuta vorbeam despre Lupisori acum a venit randul Exploratorilor (14-18 ani). Am petrecut cu ei o zi pe Valea Varghisului din Covasna. Un loc minunat, spectaculos si izolat. Ti-ai imagina vreodata adolescenti deconectati de internet? Nici eu. Dar se poate.

A fost un soc in momentul in care am parasit judetul Brasov si am intrat in Harghita. Drumul s-a transformat ca prin magie in unul perfect. Pasunile erau ingrijite. Casele aranjate. Ca si cum ai trecut in alta tara. Fara suparare dar incepi sa intelegi de ce tot tanjesc aceste 2 judete la autonomie. Nu prea ii meritam.

Sa revenim la Exploratori. Mi-a placut modul in care erau impartiti: corturile leaderilor intr-o parte si corturile exploratorilor in cealalta. Nici unii si nici altii nu aveau voie sa intre in tabara "adversa" fara acordul acesteia. Cred ca e foarte interesant ca la varsta aia sa fii tratat ca un adult responsabil. E fix ceea ce tanjesti.

incet incet se inalta si focul de tabara
Apoi cand am vazut ca isi fac singuri focurile si incep sa isi gateasca singuri mancarea in ceaune ... mi-am dat seama ca eu la varsta aia in mod cert nu concepeam asa ceva (pe genul bibelou de oras). Pentru mine a trecut ceva vreme pana cand sa dorm in cort sau sa mananc ceva la ceaun (cred ca s-a intamplat asta prima oara prin facultate). Acum doar la ceaun as manca daca mi-ai da ocazia. Dar asta ramane intre noi ca si asa mai trebuie sa mai dau jos cateva kilograme.

cand in Bucuresti erau 26+ grade eu ma incalzeam la un foc de tabara
Daca Lupisorii erau argintul viu .... Exploratorii erau linistea dinaintea furtunii. Ma asteptam sa ii vad agitati si galagiosi dar in schimb i-am vazut organizati si calmi. Poate erau obositi. Poate iesirea in natura te calmeaza. Cine stie. Cert e ca erau in totala antiteza cu ce stiam eu ca sunt adolescentii. Ceea ce imi aduc aminte ca eram eu. Pe vremea mea stiu ca totul era urgen si graba in niciun caz nu strica treaba. Imaturitate mea. Dar ei nu pareau sa fie asa. Chiar din contra.

multe trasee de catarat accesibile pe jos foarte usor in Valea Varghisului
Adevarul e ca si eu eram putin tranchilizat din cauza frigului si catararii de mai devreme. Catarare pe care nici nu am finalizat-o dupa vreo 10 minute ... in conditiile in care un Explorator a facut-o sub 2 minute. Dar sa nu mai vorbim de esecurile mele.

titiul cu care am facut mai bine de 500 de km in weekendul respectiv
In tabara Exploratorilor se intamplau lucrurile pe care le vezi in filmele straine cu cercetasi. Lucrurile acelea care te atrag: iesire in natura, foc de tabara, catarare, drumetii, cantat, gatit la ceaun, povestit sau explorat pesteri. Lucruri pe care le-am vazut intr-o singura zi in tabara lor. Ei erau de 10 zile acolo (sper sa nu gresesc si sa fie vorba de 14 zile). Cine stie ce alte lucruri wow au mai facut.

In loc de incheiere as vrea sa scriu ca mi-a placut si ca sper sa mai am ocazia sa vad Cercetasii Romaniei. As vrea sa ii felicit atat pe ei cat si pe partenerul lor in aceasta "nebunie" Mercedes-Benz Romania (cei care le asigura mobilitatea) pentru ce au reusit sa realizeze. Pe mine cel putin m-au convins ca fac lucruri misto in camp-urile lor.

Ne auzim la anul cand sarbatoriti 100 de ani de Cercetasii Romaniei!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…

Mașina, acest instrument care te face să uiți că ai fost cândva pieton

Acum vreo doi ani au venit să asfalteze strada din spatele blocului, deși dacă e să mă întrebi pe mine ea nu avea nevoie. Da' cine sunt eu să judec motivele experților în drumuri?

Strada e brici acum și băieții îi dau tare dimineața, problema e că aceeași experți de care ziceam mai devreme au reușit performanța românească să pună canalele puțin mai sus de nivelul străzii. Nu mult. Doar vreo 5-7 cm - suficient încât la orice ploaie să se facă o baltă cu o suprafață ce ar face gelos orice posesor de piscină din Pipera.

Lucru care nu m-a deranjat extrem de mult până weekend-ul ăsta când am realizat că locul unde cățelușa s-a obișnuit să își facă nevoile este fix în buza piscinei. Deh, doar un român care nu a prevăzut lucrul ăsta când a obișnuit-o acolo poate să critice alți români care n-au prevăzut că niște guri de canale ridicate nu vor scurge apa de ploaie.

După cum ziceam mai devreme, băieții veneau tare și când vedeau întinderea de apă ce credeți că făceau? Nimic. Treceau ca pr…