Treceți la conținutul principal

Blu Oktoberfest 2012

Cand ai fost ultima oara la un festival al berii? A trecut mult timp, nu? Stiu. Si la mine la fel. Sunt putin prea aglomerate pentru gustul meu. Prefer o berarie cu o terasa draguta. Mai putina lume si distractie mai multa. De asta are succes Oktoberfest sau mai bine spus conceptul de Oktoberfest. Cum ai intrat intr-un cortulet parca ai intrat in alt festival al berii.

Luni am fost la Blu Oktoberfest. Fratele roman si mult mai mic al festivalului. De fapt e vorba doar de cortul celor de la Hofbräu, care pentru cateva zile (17-22.09), zaboveste in gradina hotelului Radisson Blu. Zaboveste cu 3500 de litri de bere Hofbräu, specialitati bavareze (a se citi carnati si dulciuri) si muzica live.


Primul lucru pe care il observi cand intri la Blu Oktoberfest este discrepanta intre bancutele clasice de festival si oamenii la costum. Ti se va parea ciudatica asocierea asta, dar in acelasi timp o sa te bucuri ca macar la festivalul asta ai o companie mai selecta de meseni. Al doilea pe care o sa il vezi sunt dozatoarele de bere HB. O sa le vezi des. Apoi o formatie live si mese pline de lumea buna. Zic lumea buna pentru ca am ajuns si eu acolo ... desigur.

Seamana foarte mult ce ce se intampla pe vremuri la Oktoberfest-ul de langa Casa Poporului. Metri de bere, bunatati, muzica live si voie buna. Bonus! si multe nopti pierdute.  Ah! Those were the days. Zic asta cu o mica lacrima in coltul ochiului. Lacrima ce ar putea sa se scurga cu succes pe hanoracul HB luat din beraria din Műnchen.  V-am zis ca sunt un mic fan al lor, nu?

Cei de la Radisson au profitat de acest eveniment sa lanseze o platforma de social lifestyle pentru clientii fideli: The Lifestyle Society. Ideea este dragutica, dar eu nu prea sunt in target. Inca. Vorbim in 5 ani.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.