Treceți la conținutul principal

#snowonfire la Ridemore - Harghita, Madaras

Stii care e cel mai misto lucru la snowboarding? Viata de raider/snowboarder. Oricat de fain e sa te dai cu placa, parca tot mai interesant este stilul de viata asociat cu sportul asta.

Ma dau de mult timp (cred ca 8-9 ani) si am experimentat si eu in tinerete nebunia asta care vine odata cu placa. Totusi, in ultimul timp n-am mai practicat si s-a conturat o urma de regret. Dar tot raul spre bine! Anul asta am reusit sa mai spal putin regretul cu doua iesiri la snowboarding – una chiar in weekendul ce a trecut.

Am fost in Harghita (Madaras) sa cunosc echipa Burn de sporturi de iarna. O gasca de oameni ”nebuni” carora le sticlesc ochii cand vad un kicker. Oameni cu o pofta nebuna de viata si zapada.

Oameni care inteleg oboseala aia placuta dupa o zi de dat cu placa. Sau satisfactia unui powder neatins. Cei care aprecieaza o sauna sau o piscina incalzita in aer liber iarna. Un ceai cu rom ... sarac in ceai. O gluma buna spusa de nas in timp ce mergi cu locomotiva. O vizita in bucataria restaurantului pentru a afla reteta papanasilor deliciosi. Sau o masa impartita cu necunoscuti.

Un zambet strengar al unei fete de pe partie. Un rau ascuns sub zapada sau un copac nesimtit ce nu se da din fata ta. O tumba demna de cartea recordurilor ce te iti invarte pamantul in jurul tau minute bune. O fata ce desensibilizeaza animalele (long story here). Prima zi de snowboarding ce iti rupe in fun pantalonii de schi de la atat de multe cazaturi. O mica avalansa ce te ingroapa putin.

Un autostop facut spre casa pentru ca n-ai chef sa mergi cu trenul. Un kicker la care lucrezi 2 ore in frig. O ceata atat de groasa ca nu-ti mai dai seama unde esti. Sau o provocare cu o jumatate de kilogram de hrean la cabana din varful muntelui.

subsemnatu'
Si ar mai fi de zis multe dar mai uit si eu. Cam asta e o mica parte din viata unui raider. Este un sport fain de iarna ce este preserat cu multe povesti si oameni faini. Ce am scris eu mai sus sunt o parte din povestirile grupului meu de snowboarderi. Pe cele ale sportivilor Burn puteti sa le aflati pe 23-24 Martie la Snow on Fire – competitie de freestyle snowboarding & schi.

Si la final niste link-uri pentru cei curiosi: 

Misto viata la snowboarding, nu?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …