#snowonfire la Ridemore - Harghita, Madaras
Stii care e cel mai misto lucru la snowboarding? Viata de raider/snowboarder. Oricat de fain e sa te dai cu placa, parca tot mai interesant este stilul de viata asociat cu sportul asta.
Ma dau de mult timp (cred ca 8-9 ani) si am experimentat si eu in tinerete nebunia asta care vine odata cu placa. Totusi, in ultimul timp n-am mai practicat si s-a conturat o urma de regret. Dar tot raul spre bine! Anul asta am reusit sa mai spal putin regretul cu doua iesiri la snowboarding – una chiar in weekendul ce a trecut.
Am fost in Harghita (Madaras) sa cunosc echipa Burn de sporturi de iarna. O gasca de oameni ”nebuni” carora le sticlesc ochii cand vad un kicker. Oameni cu o pofta nebuna de viata si zapada.
Oameni care inteleg oboseala aia placuta dupa o zi de dat cu placa. Sau satisfactia unui powder neatins. Cei care aprecieaza o sauna sau o piscina incalzita in aer liber iarna. Un ceai cu rom ... sarac in ceai. O gluma buna spusa de nas in timp ce mergi cu locomotiva. O vizita in bucataria restaurantului pentru a afla reteta papanasilor deliciosi. Sau o masa impartita cu necunoscuti.
Un zambet strengar al unei fete de pe partie. Un rau ascuns sub zapada sau un copac nesimtit ce nu se da din fata ta. O tumba demna de cartea recordurilor ce te iti invarte pamantul in jurul tau minute bune. O fata ce desensibilizeaza animalele (long story here). Prima zi de snowboarding ce iti rupe in fun pantalonii de schi de la atat de multe cazaturi. O mica avalansa ce te ingroapa putin.
Un autostop facut spre casa pentru ca n-ai chef sa mergi cu trenul. Un kicker la care lucrezi 2 ore in frig. O ceata atat de groasa ca nu-ti mai dai seama unde esti. Sau o provocare cu o jumatate de kilogram de hrean la cabana din varful muntelui.
Si ar mai fi de zis multe dar mai uit si eu. Cam asta e o mica parte din viata unui raider. Este un sport fain de iarna ce este preserat cu multe povesti si oameni faini. Ce am scris eu mai sus sunt o parte din povestirile grupului meu de snowboarderi. Pe cele ale sportivilor Burn puteti sa le aflati pe 23-24 Martie la Snow on Fire – competitie de freestyle snowboarding & schi.
Ma dau de mult timp (cred ca 8-9 ani) si am experimentat si eu in tinerete nebunia asta care vine odata cu placa. Totusi, in ultimul timp n-am mai practicat si s-a conturat o urma de regret. Dar tot raul spre bine! Anul asta am reusit sa mai spal putin regretul cu doua iesiri la snowboarding – una chiar in weekendul ce a trecut.
Am fost in Harghita (Madaras) sa cunosc echipa Burn de sporturi de iarna. O gasca de oameni ”nebuni” carora le sticlesc ochii cand vad un kicker. Oameni cu o pofta nebuna de viata si zapada.
Oameni care inteleg oboseala aia placuta dupa o zi de dat cu placa. Sau satisfactia unui powder neatins. Cei care aprecieaza o sauna sau o piscina incalzita in aer liber iarna. Un ceai cu rom ... sarac in ceai. O gluma buna spusa de nas in timp ce mergi cu locomotiva. O vizita in bucataria restaurantului pentru a afla reteta papanasilor deliciosi. Sau o masa impartita cu necunoscuti.
Un zambet strengar al unei fete de pe partie. Un rau ascuns sub zapada sau un copac nesimtit ce nu se da din fata ta. O tumba demna de cartea recordurilor ce te iti invarte pamantul in jurul tau minute bune. O fata ce desensibilizeaza animalele (long story here). Prima zi de snowboarding ce iti rupe in fun pantalonii de schi de la atat de multe cazaturi. O mica avalansa ce te ingroapa putin.
Un autostop facut spre casa pentru ca n-ai chef sa mergi cu trenul. Un kicker la care lucrezi 2 ore in frig. O ceata atat de groasa ca nu-ti mai dai seama unde esti. Sau o provocare cu o jumatate de kilogram de hrean la cabana din varful muntelui.
 |
| subsemnatu' |
Si la final niste link-uri pentru cei curiosi:
Misto viata la snowboarding, nu?
Comentarii
Trimiteți un comentariu