Treceți la conținutul principal

#snowonfire la Ridemore - Harghita, Madaras

Stii care e cel mai misto lucru la snowboarding? Viata de raider/snowboarder. Oricat de fain e sa te dai cu placa, parca tot mai interesant este stilul de viata asociat cu sportul asta.

Ma dau de mult timp (cred ca 8-9 ani) si am experimentat si eu in tinerete nebunia asta care vine odata cu placa. Totusi, in ultimul timp n-am mai practicat si s-a conturat o urma de regret. Dar tot raul spre bine! Anul asta am reusit sa mai spal putin regretul cu doua iesiri la snowboarding – una chiar in weekendul ce a trecut.

Am fost in Harghita (Madaras) sa cunosc echipa Burn de sporturi de iarna. O gasca de oameni ”nebuni” carora le sticlesc ochii cand vad un kicker. Oameni cu o pofta nebuna de viata si zapada.

Oameni care inteleg oboseala aia placuta dupa o zi de dat cu placa. Sau satisfactia unui powder neatins. Cei care aprecieaza o sauna sau o piscina incalzita in aer liber iarna. Un ceai cu rom ... sarac in ceai. O gluma buna spusa de nas in timp ce mergi cu locomotiva. O vizita in bucataria restaurantului pentru a afla reteta papanasilor deliciosi. Sau o masa impartita cu necunoscuti.

Un zambet strengar al unei fete de pe partie. Un rau ascuns sub zapada sau un copac nesimtit ce nu se da din fata ta. O tumba demna de cartea recordurilor ce te iti invarte pamantul in jurul tau minute bune. O fata ce desensibilizeaza animalele (long story here). Prima zi de snowboarding ce iti rupe in fun pantalonii de schi de la atat de multe cazaturi. O mica avalansa ce te ingroapa putin.

Un autostop facut spre casa pentru ca n-ai chef sa mergi cu trenul. Un kicker la care lucrezi 2 ore in frig. O ceata atat de groasa ca nu-ti mai dai seama unde esti. Sau o provocare cu o jumatate de kilogram de hrean la cabana din varful muntelui.

subsemnatu'
Si ar mai fi de zis multe dar mai uit si eu. Cam asta e o mica parte din viata unui raider. Este un sport fain de iarna ce este preserat cu multe povesti si oameni faini. Ce am scris eu mai sus sunt o parte din povestirile grupului meu de snowboarderi. Pe cele ale sportivilor Burn puteti sa le aflati pe 23-24 Martie la Snow on Fire – competitie de freestyle snowboarding & schi.

Si la final niste link-uri pentru cei curiosi: 

Misto viata la snowboarding, nu?

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…