Treceți la conținutul principal

Statiunea Transalpina - un loc linistit de mers la snowboarding/schi

Inainte de Craciun am fost in cautarea zapezii. Am ajuns pe la Voineasa. De fapt pe langa Lacul Vidra. Acolo se zvonea ca era singura zapada decenta. N-am fost dezamagit. Dupa un drum prin campii inverzite, la 20 km de partie am vazut putina bruma pe jos. La 10 km deja era zapada, iar pe la vreo 5 km puteai sa gasesti zone in care ajungeai pana la brau in zapada.

privelistea de dimineata cu nitel iz comunist dat de hotelul parasit din stanga

Statiunea Transalpina e deschisa de vreo 2 ani (2012) si inca mai au mult de lucru. Lipsesc lucrurile care o fac o statiune in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, nu pot sa zic ca ma plang de asta. Densitatea de pantofari pe partie era aproape de 0.

O urcare era 20 de lei pentru adulti, dar oamenii sunt simpatici si cateodata iti mai dau cate una de copii - depinde cat de mare ai barba. Ski pass-ul pe o zi era 100 de lei, iar pe jumatate (dupa 13:30) plateai 60.

apre ski-ul din statiunea Transalpina te rasplateste cu o priveliste superba

Din pacate mai sunt si lucruri iritante. Gondola intr-o dimineata de luni a pornit abia pe la 11 - cand ne-am strans vreo 20 de oameni. Partia are doar 2 km si e destul de usurica, desi te rasplateste cu o priveliste de vis. In plan sunt vreo 9, dar gondola mergea doar pana la prima statie. Totusi, aveau tunuri de zapada pe intreaga lungime si se invredniceau cu ratracul.

In zona nu ai locuri de cazare sau de mancat. O sa fie - stiu pe cineva care are teren in zona si vrea sa faca niste vile dragute - dar momentan nu e nimic. Un sandvis si o nefiltrata (7.5 lei) poti sa bagi la apres ski-ul de sus, dar cam atat in materie de mancare ok. Mai erau si niste gratarangi, dar nu ne-au fost recomandati de niste oameni ce frecventau zona.

Lacul Vidra troneaza si cand urci si cand cobori
Asta e si motivul pentru care lipsesc pantofarii si prietesele. Nu ai ce sa faci in afara de a te da. Eu nu ma plang. Sunt satul de inghesuiala de pe Valea Prahovei. Partia a fost excelenta - prima zi cu niste pietre, dar s-a rezolvat in dimineata urmatoare dupa ce a trecut ratracul.

Statiunea Transalpina este work in progress momentan. Poate se vor schimba multe in anii ce urmeaza sa vina, dar dupa cum zicea Feri (proprietarul apres ski-ului)  -  in 2013 n-au mai miscat nimic pentru extindere si imbunatatire. Asa ca e de mers acum cat inca e putin salbatica.

Totusi, cireasa de pe tort a zonei respective vor ramane oamenii. Sunt foarte amabili si saritori. Ne-au ajutat enorm cand ne-am uitat ski-urile la apres ski sau cand unuia dintre noi i s-a rupt un surub de la legatura placii de snowboard.

Preturile sunt alt atu puternic al zonei - apa 3 lei in varf de munte, ceaiul 5 lei si doza de bere 6.5 lei. Nici cu preturile de la gondola nu-mi este rusine. Am inteles ca in 2012 erau nogociabile, fapt ce s-a pastrat si in 2013 in zilele mai lente.

Si de final - am pus un pin pe harta unde era prima statie a gondolei (link). Poate va intereseaza sa vedeti zona si imprejurimile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…