Treceți la conținutul principal

Statiunea Transalpina - un loc linistit de mers la snowboarding/schi

Inainte de Craciun am fost in cautarea zapezii. Am ajuns pe la Voineasa. De fapt pe langa Lacul Vidra. Acolo se zvonea ca era singura zapada decenta. N-am fost dezamagit. Dupa un drum prin campii inverzite, la 20 km de partie am vazut putina bruma pe jos. La 10 km deja era zapada, iar pe la vreo 5 km puteai sa gasesti zone in care ajungeai pana la brau in zapada.

privelistea de dimineata cu nitel iz comunist dat de hotelul parasit din stanga

Statiunea Transalpina e deschisa de vreo 2 ani (2012) si inca mai au mult de lucru. Lipsesc lucrurile care o fac o statiune in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, nu pot sa zic ca ma plang de asta. Densitatea de pantofari pe partie era aproape de 0.

O urcare era 20 de lei pentru adulti, dar oamenii sunt simpatici si cateodata iti mai dau cate una de copii - depinde cat de mare ai barba. Ski pass-ul pe o zi era 100 de lei, iar pe jumatate (dupa 13:30) plateai 60.

apre ski-ul din statiunea Transalpina te rasplateste cu o priveliste superba

Din pacate mai sunt si lucruri iritante. Gondola intr-o dimineata de luni a pornit abia pe la 11 - cand ne-am strans vreo 20 de oameni. Partia are doar 2 km si e destul de usurica, desi te rasplateste cu o priveliste de vis. In plan sunt vreo 9, dar gondola mergea doar pana la prima statie. Totusi, aveau tunuri de zapada pe intreaga lungime si se invredniceau cu ratracul.

In zona nu ai locuri de cazare sau de mancat. O sa fie - stiu pe cineva care are teren in zona si vrea sa faca niste vile dragute - dar momentan nu e nimic. Un sandvis si o nefiltrata (7.5 lei) poti sa bagi la apres ski-ul de sus, dar cam atat in materie de mancare ok. Mai erau si niste gratarangi, dar nu ne-au fost recomandati de niste oameni ce frecventau zona.

Lacul Vidra troneaza si cand urci si cand cobori
Asta e si motivul pentru care lipsesc pantofarii si prietesele. Nu ai ce sa faci in afara de a te da. Eu nu ma plang. Sunt satul de inghesuiala de pe Valea Prahovei. Partia a fost excelenta - prima zi cu niste pietre, dar s-a rezolvat in dimineata urmatoare dupa ce a trecut ratracul.

Statiunea Transalpina este work in progress momentan. Poate se vor schimba multe in anii ce urmeaza sa vina, dar dupa cum zicea Feri (proprietarul apres ski-ului)  -  in 2013 n-au mai miscat nimic pentru extindere si imbunatatire. Asa ca e de mers acum cat inca e putin salbatica.

Totusi, cireasa de pe tort a zonei respective vor ramane oamenii. Sunt foarte amabili si saritori. Ne-au ajutat enorm cand ne-am uitat ski-urile la apres ski sau cand unuia dintre noi i s-a rupt un surub de la legatura placii de snowboard.

Preturile sunt alt atu puternic al zonei - apa 3 lei in varf de munte, ceaiul 5 lei si doza de bere 6.5 lei. Nici cu preturile de la gondola nu-mi este rusine. Am inteles ca in 2012 erau nogociabile, fapt ce s-a pastrat si in 2013 in zilele mai lente.

Si de final - am pus un pin pe harta unde era prima statie a gondolei (link). Poate va intereseaza sa vedeti zona si imprejurimile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…