Treceți la conținutul principal

Statiunea Transalpina - un loc linistit de mers la snowboarding/schi

Inainte de Craciun am fost in cautarea zapezii. Am ajuns pe la Voineasa. De fapt pe langa Lacul Vidra. Acolo se zvonea ca era singura zapada decenta. N-am fost dezamagit. Dupa un drum prin campii inverzite, la 20 km de partie am vazut putina bruma pe jos. La 10 km deja era zapada, iar pe la vreo 5 km puteai sa gasesti zone in care ajungeai pana la brau in zapada.

privelistea de dimineata cu nitel iz comunist dat de hotelul parasit din stanga

Statiunea Transalpina e deschisa de vreo 2 ani (2012) si inca mai au mult de lucru. Lipsesc lucrurile care o fac o statiune in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, nu pot sa zic ca ma plang de asta. Densitatea de pantofari pe partie era aproape de 0.

O urcare era 20 de lei pentru adulti, dar oamenii sunt simpatici si cateodata iti mai dau cate una de copii - depinde cat de mare ai barba. Ski pass-ul pe o zi era 100 de lei, iar pe jumatate (dupa 13:30) plateai 60.

apre ski-ul din statiunea Transalpina te rasplateste cu o priveliste superba

Din pacate mai sunt si lucruri iritante. Gondola intr-o dimineata de luni a pornit abia pe la 11 - cand ne-am strans vreo 20 de oameni. Partia are doar 2 km si e destul de usurica, desi te rasplateste cu o priveliste de vis. In plan sunt vreo 9, dar gondola mergea doar pana la prima statie. Totusi, aveau tunuri de zapada pe intreaga lungime si se invredniceau cu ratracul.

In zona nu ai locuri de cazare sau de mancat. O sa fie - stiu pe cineva care are teren in zona si vrea sa faca niste vile dragute - dar momentan nu e nimic. Un sandvis si o nefiltrata (7.5 lei) poti sa bagi la apres ski-ul de sus, dar cam atat in materie de mancare ok. Mai erau si niste gratarangi, dar nu ne-au fost recomandati de niste oameni ce frecventau zona.

Lacul Vidra troneaza si cand urci si cand cobori
Asta e si motivul pentru care lipsesc pantofarii si prietesele. Nu ai ce sa faci in afara de a te da. Eu nu ma plang. Sunt satul de inghesuiala de pe Valea Prahovei. Partia a fost excelenta - prima zi cu niste pietre, dar s-a rezolvat in dimineata urmatoare dupa ce a trecut ratracul.

Statiunea Transalpina este work in progress momentan. Poate se vor schimba multe in anii ce urmeaza sa vina, dar dupa cum zicea Feri (proprietarul apres ski-ului)  -  in 2013 n-au mai miscat nimic pentru extindere si imbunatatire. Asa ca e de mers acum cat inca e putin salbatica.

Totusi, cireasa de pe tort a zonei respective vor ramane oamenii. Sunt foarte amabili si saritori. Ne-au ajutat enorm cand ne-am uitat ski-urile la apres ski sau cand unuia dintre noi i s-a rupt un surub de la legatura placii de snowboard.

Preturile sunt alt atu puternic al zonei - apa 3 lei in varf de munte, ceaiul 5 lei si doza de bere 6.5 lei. Nici cu preturile de la gondola nu-mi este rusine. Am inteles ca in 2012 erau nogociabile, fapt ce s-a pastrat si in 2013 in zilele mai lente.

Si de final - am pus un pin pe harta unde era prima statie a gondolei (link). Poate va intereseaza sa vedeti zona si imprejurimile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …