Treceți la conținutul principal

Statiunea Transalpina - un loc linistit de mers la snowboarding/schi

Inainte de Craciun am fost in cautarea zapezii. Am ajuns pe la Voineasa. De fapt pe langa Lacul Vidra. Acolo se zvonea ca era singura zapada decenta. N-am fost dezamagit. Dupa un drum prin campii inverzite, la 20 km de partie am vazut putina bruma pe jos. La 10 km deja era zapada, iar pe la vreo 5 km puteai sa gasesti zone in care ajungeai pana la brau in zapada.

privelistea de dimineata cu nitel iz comunist dat de hotelul parasit din stanga

Statiunea Transalpina e deschisa de vreo 2 ani (2012) si inca mai au mult de lucru. Lipsesc lucrurile care o fac o statiune in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, nu pot sa zic ca ma plang de asta. Densitatea de pantofari pe partie era aproape de 0.

O urcare era 20 de lei pentru adulti, dar oamenii sunt simpatici si cateodata iti mai dau cate una de copii - depinde cat de mare ai barba. Ski pass-ul pe o zi era 100 de lei, iar pe jumatate (dupa 13:30) plateai 60.

apre ski-ul din statiunea Transalpina te rasplateste cu o priveliste superba

Din pacate mai sunt si lucruri iritante. Gondola intr-o dimineata de luni a pornit abia pe la 11 - cand ne-am strans vreo 20 de oameni. Partia are doar 2 km si e destul de usurica, desi te rasplateste cu o priveliste de vis. In plan sunt vreo 9, dar gondola mergea doar pana la prima statie. Totusi, aveau tunuri de zapada pe intreaga lungime si se invredniceau cu ratracul.

In zona nu ai locuri de cazare sau de mancat. O sa fie - stiu pe cineva care are teren in zona si vrea sa faca niste vile dragute - dar momentan nu e nimic. Un sandvis si o nefiltrata (7.5 lei) poti sa bagi la apres ski-ul de sus, dar cam atat in materie de mancare ok. Mai erau si niste gratarangi, dar nu ne-au fost recomandati de niste oameni ce frecventau zona.

Lacul Vidra troneaza si cand urci si cand cobori
Asta e si motivul pentru care lipsesc pantofarii si prietesele. Nu ai ce sa faci in afara de a te da. Eu nu ma plang. Sunt satul de inghesuiala de pe Valea Prahovei. Partia a fost excelenta - prima zi cu niste pietre, dar s-a rezolvat in dimineata urmatoare dupa ce a trecut ratracul.

Statiunea Transalpina este work in progress momentan. Poate se vor schimba multe in anii ce urmeaza sa vina, dar dupa cum zicea Feri (proprietarul apres ski-ului)  -  in 2013 n-au mai miscat nimic pentru extindere si imbunatatire. Asa ca e de mers acum cat inca e putin salbatica.

Totusi, cireasa de pe tort a zonei respective vor ramane oamenii. Sunt foarte amabili si saritori. Ne-au ajutat enorm cand ne-am uitat ski-urile la apres ski sau cand unuia dintre noi i s-a rupt un surub de la legatura placii de snowboard.

Preturile sunt alt atu puternic al zonei - apa 3 lei in varf de munte, ceaiul 5 lei si doza de bere 6.5 lei. Nici cu preturile de la gondola nu-mi este rusine. Am inteles ca in 2012 erau nogociabile, fapt ce s-a pastrat si in 2013 in zilele mai lente.

Si de final - am pus un pin pe harta unde era prima statie a gondolei (link). Poate va intereseaza sa vedeti zona si imprejurimile.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…