Treceți la conținutul principal

Avem o tara frumoasa, pacat ca este locuita

Nu stiu de voi, dar eu aud expresia din titlu mai de fiecare data cand ajung intr-o tura de off-road. E laitmotivul primului contact cu natura naprihanita. Cumva, reusim sa uitam ca tarisoara asta inca te poate surprinde placut! - trebuie doar sa paresesti putin asfaltul. Zic asfalt, pentru ca el contureaza Romania asta cunoscuta din punct de vedere turistic. Totusi, lucrurile nu sunt atat de fatidice. E drept ca locurile izolate au o frumusete aparte, dar oamenii care populeaza zone respective sunt cei care pun in valoare aceasta experienta de neuitat.

Parcul Natural Cheile Nerei-Beușnița
In weekend-ul ce a trecut, am poposit in Mehedinti la o tuica de cirese, un gulas romanesc si povestiri despre cautatorii de comori din zona. Deh! Un fel de cautatori de comori eram si noi, doar ca am inlocuit cuferele cu galbeni ale haiducilor cu vipere cu corn , pesteri, curiozitati geologice si Cazanele Dunarii. Iar ca in orice poveste de treasure hunting, nu puteau sa lipseasca aventura pe coclauri si probele de foc.

Eh. La noi au fost mai mult de apa. Ploile masive din ultimul timp au facut inabordabile ambele pesteri (Topolnita si Ponicova) pe care am incercat sa le vizitam. Dar tot raul spre bine, traseele de off-road presarate cu namoale au desenat un zambet gigantic pe fetele noastre.  Zambet care ne-a insotit pe cei peste 170 km de drum neasfaltat. Trebuie sa recunosc ca este ceva inedit sa mergi atat de mult si sa nu intalnesti mai mult de 5 masini in drumul tau. Te simti eliberat de aglomeratia urbana.



Continuand sa fugim de asfalt, am fost rasplatiti cu peisaje pe care egoistul din noi nu dorea sa le share-uiasca pe Instagram. Vroiam sa le tinem doar pentru noi. Sa pretuim momentul ala pe care camera de pe telefon nu poate sa il surprinda. Am dat-o putin in metafizica, dar sunt ferm convins ca si tu ai avut momentul acela in care te-ai gandit de doua ori daca are rost sa declansezi...

Ca exemplu dau imaginea de mai jos - am incercat sa o prelucrez putin ca sa respecte cat mai mult ceea ce am vazut eu. Totusi, nu mi se pare ca imaginea surprinde cu adevarat momentul: O cariera de suprafata unde se exploata lignit, ce pana la urma a fost recucerita de natura.  O dovada elocventa a puterii pe care natura o are in a zugravi peisaje de poveste. Lucru pe care il poti trai doar daca esti acolo.


In contrast cu ceea ce ziceam mai sus este cascada Bigar - prezenta in toate topurile cu si despre cascade. Un loc perindat de turisti care arata mai bine in fotografii (nu ale mele) decat arata in realitate. Sau cel putin asta e impresia pe care mi-a lasat-o.

E un loc de vizitat, nu neg asta. Totusi, nu cred ca se va ridica la tot hype-ul creeat in jurul ei. Poate daca e sa prinzi o zi speciala (apa plina de flori si asa mai departe), posibil sa fie o experienta ce te va lasa fara suflare.


In schimb, am o reteta de un fel de gulas romanesc... ce sigur te va face sa lingi pe degete. Zic un fel de, pentru ca nu are cartofi. Reteta e destul de simpla: 4 kg de carne,  4 kg de ardei gras, 4 kg de ceapa + boia, chimen si bulion dupa gust. Arunci totul intr-un ceaun si lasi cateva ore sa fiarba . Pentru putina variatie de culoare poti sa arunci si niste patrunjel. This is it. Nu stiu daca ne-a fost noua extrem de foame, dar a fost unul dintre cele mai bune gulas-uri pe care l-am mancat.

Rezultatul final arata cam asa.
Si pentru ca tot am ajuns in zona de recomandari:

Nu ai cum sa gresesti cu o vizita in Cazanele Dunarii.

Si nici cu un asfintit pe Dunare.
Totusi, recomandarea finala este sa iesi din oras in weekend. Sunt atat de multe locuri interesante de descoperit, incat e pacat sa ramai la "clasicica iesire": litoralul romanesc si Valea Prahovei.

Daca n-ai idee de unde sa te apuci cu planuitul, pe site-ul Goodyear gasesti multe poze si informatii despre cele 6 iesiri din cadrul campaniei #Goodyear4x4: Sarata Monteoru, Dobrogea, Culoarul Rucar Bran, Retezatul Calcaros, Saschiz si Cazanale Dunarii. Vointa sa fie.

4×4 Goodyear Experience powered by Tiriac Auto.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…