Treceți la conținutul principal

Avem o tara frumoasa, pacat ca este locuita

Nu stiu de voi, dar eu aud expresia din titlu mai de fiecare data cand ajung intr-o tura de off-road. E laitmotivul primului contact cu natura naprihanita. Cumva, reusim sa uitam ca tarisoara asta inca te poate surprinde placut! - trebuie doar sa paresesti putin asfaltul. Zic asfalt, pentru ca el contureaza Romania asta cunoscuta din punct de vedere turistic. Totusi, lucrurile nu sunt atat de fatidice. E drept ca locurile izolate au o frumusete aparte, dar oamenii care populeaza zone respective sunt cei care pun in valoare aceasta experienta de neuitat.

Parcul Natural Cheile Nerei-Beușnița
In weekend-ul ce a trecut, am poposit in Mehedinti la o tuica de cirese, un gulas romanesc si povestiri despre cautatorii de comori din zona. Deh! Un fel de cautatori de comori eram si noi, doar ca am inlocuit cuferele cu galbeni ale haiducilor cu vipere cu corn , pesteri, curiozitati geologice si Cazanele Dunarii. Iar ca in orice poveste de treasure hunting, nu puteau sa lipseasca aventura pe coclauri si probele de foc.

Eh. La noi au fost mai mult de apa. Ploile masive din ultimul timp au facut inabordabile ambele pesteri (Topolnita si Ponicova) pe care am incercat sa le vizitam. Dar tot raul spre bine, traseele de off-road presarate cu namoale au desenat un zambet gigantic pe fetele noastre.  Zambet care ne-a insotit pe cei peste 170 km de drum neasfaltat. Trebuie sa recunosc ca este ceva inedit sa mergi atat de mult si sa nu intalnesti mai mult de 5 masini in drumul tau. Te simti eliberat de aglomeratia urbana.



Continuand sa fugim de asfalt, am fost rasplatiti cu peisaje pe care egoistul din noi nu dorea sa le share-uiasca pe Instagram. Vroiam sa le tinem doar pentru noi. Sa pretuim momentul ala pe care camera de pe telefon nu poate sa il surprinda. Am dat-o putin in metafizica, dar sunt ferm convins ca si tu ai avut momentul acela in care te-ai gandit de doua ori daca are rost sa declansezi...

Ca exemplu dau imaginea de mai jos - am incercat sa o prelucrez putin ca sa respecte cat mai mult ceea ce am vazut eu. Totusi, nu mi se pare ca imaginea surprinde cu adevarat momentul: O cariera de suprafata unde se exploata lignit, ce pana la urma a fost recucerita de natura.  O dovada elocventa a puterii pe care natura o are in a zugravi peisaje de poveste. Lucru pe care il poti trai doar daca esti acolo.


In contrast cu ceea ce ziceam mai sus este cascada Bigar - prezenta in toate topurile cu si despre cascade. Un loc perindat de turisti care arata mai bine in fotografii (nu ale mele) decat arata in realitate. Sau cel putin asta e impresia pe care mi-a lasat-o.

E un loc de vizitat, nu neg asta. Totusi, nu cred ca se va ridica la tot hype-ul creeat in jurul ei. Poate daca e sa prinzi o zi speciala (apa plina de flori si asa mai departe), posibil sa fie o experienta ce te va lasa fara suflare.


In schimb, am o reteta de un fel de gulas romanesc... ce sigur te va face sa lingi pe degete. Zic un fel de, pentru ca nu are cartofi. Reteta e destul de simpla: 4 kg de carne,  4 kg de ardei gras, 4 kg de ceapa + boia, chimen si bulion dupa gust. Arunci totul intr-un ceaun si lasi cateva ore sa fiarba . Pentru putina variatie de culoare poti sa arunci si niste patrunjel. This is it. Nu stiu daca ne-a fost noua extrem de foame, dar a fost unul dintre cele mai bune gulas-uri pe care l-am mancat.

Rezultatul final arata cam asa.
Si pentru ca tot am ajuns in zona de recomandari:

Nu ai cum sa gresesti cu o vizita in Cazanele Dunarii.

Si nici cu un asfintit pe Dunare.
Totusi, recomandarea finala este sa iesi din oras in weekend. Sunt atat de multe locuri interesante de descoperit, incat e pacat sa ramai la "clasicica iesire": litoralul romanesc si Valea Prahovei.

Daca n-ai idee de unde sa te apuci cu planuitul, pe site-ul Goodyear gasesti multe poze si informatii despre cele 6 iesiri din cadrul campaniei #Goodyear4x4: Sarata Monteoru, Dobrogea, Culoarul Rucar Bran, Retezatul Calcaros, Saschiz si Cazanale Dunarii. Vointa sa fie.

4×4 Goodyear Experience powered by Tiriac Auto.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran

Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales i…

Cifrele primelor 3 săptămâni cu un cățel

Pentru că tot mă luase puțin la mișto Vali că mi-am luat câine pentru like-uri și engagement pe rețelele sociale, m-am gândit să aștern pe blog niște numere referitoare la ce înseamnă să îți iei un câine.

Poate ajută pe careva, poate nu - este un exercițiu interesant.

Costul inițial: cumpărat câine și niște basic stuff pe care să le aibă prin casă (mâncare pentru aproximativ 2 luni, pătură, țarc, castroane și pad-uri pe care să își facă nevoile): 3588 RON. O bună parte din costul ăsta reprezintă costul de achiziție în sine care poate să varieze în funcție de unde iei câine. Ca idee - diferența de preț între o canisă din Timișoara și una din București este de 1835 RON.

Costul cu entertainment pentru câine - jucărele, lesă și zgardă: 323 RON. Eu aici am avut noroc cu un prieten care mi-a dat o mulțime de prostioare care le-au rămas mici câinilor lui. În funcție de unde iei jucăriile respective, prețul poate să crească vertiginos. Când vine vorba de lesă și zgardă vă recomand să fiți zg…