Treceți la conținutul principal

Ardealul - turist in propria-mi tara!

Nu stiu cat de mult si-au vizitat altii tara, dar pentru mine Ardealul inca are o farama de mister. Este regiunea careia i-am explorat cel mai putin traditiile si bunataturile. Locul in care desi ajung de cel putin cateva ori pe an, intotdeauna descopar ceva nou si inedit. Si vreau sa va zic ca imi place aceasta certitudine pe care o am de fiecare data cand trec Carpatii.

Cu gandul acesta in minte, joia trecuta am plecat intr-o expeditie de diminuare a acestui mister care e intruchipat de Ardeal. Planul era simplu - 8 bloggeri in 3 masini isi vor stabili un avanpost in Saschiz, iar de acolo vor explora si cucerii maduva salbatica a Ardealului: Sighioara - Lapusna - Cheile Bicazului -Zetea - Biertan - Agnita - Dejani - Apold - Saschiz. Peste 710 km de asfalt si drumuri de pamant ne asteptau respectuos sa ne ofere o gura veritabila de Ardeal.

Privelistea de dimineata continea intotdeauna minim 50% ceata.
Prima experienta a venit dupa un drum de aproape 5 ore din Bucuresti, am ajuns in locul care urma sa ne fie sediu general pentru urmatoarele patru zile: Hanul Cetatii din Saschiz - un han deschis in urma cu 200 de ani - 1814.

Han care ne-a intampinat - ca pe drumetii de odinioara - cu o ciorba de afumatura si tarhon. Cu astfel de tratare nici nu ai cum sa nu uiti de oboseala si sa te asterni la povestit. Ceea ce am si facut ceasuri bune dupa miezul noptii.

Abia pe zi am remarcat curtea interioara care si-a pastrat o parte din farmecul de altadata
Zilele urmatoare au continuat cu explorarea gustului ardelenesc: papricas, gulas, somloi, supa de fructe, sarmale ardelenesti, tocanita de iepure, salam de cerb sau salata de conopida - acestea fiind doar cateva dintre merindele oferite de localnici. Nici nu stiti cat de greu mi-a fost cu insiruirea asta. Imi ploua in gura si acum la gandul celor gustate.

Dar ce-ar fi gustul ardelenesc fara putina palinca piscacioasa care sa mai stearga din toata infratirea asta intre carne si legume? Am degustat o clasica a zonei - cea de gutui; am continuat cu una inedita - de salcam; si m-am indragostit de una de soc. Ce aroma, ce parfum, ce buchet (daca mi se permite). Si mi se permite pentru ca am adus o mostra de 2 litri acasa. Sa fie cu prieteni. Sa fie bine.

Rezultatul a 50 de ani de exploatare a pietrei. 
Totusi, nu toate lucrurile frumoase din Ardeal ti se perinda cu atata usurinta prin fata nasului. Unele sunt ascunse si te asteapta sa le descoperi istoria. Un exemplu de astfel de loc este cetatea taraneasca Saschiz - lasata in paragina, ea pierde incet incet ultima batalie (cea cu natura) pe care o va mai vedea. Totusi, efortul de a ajunge la ea iti este rasplatit cu o priveliste demna de un tablou grigorescian.

Intreaga compozitie mi se pare reprezentativa pentru regiune. 
Acum intelegeti de ce tot vorbesc de cateva minute de frumusetea Ardealului? Genul asta de priveliste te lasa pur si simplu cu gura cascata. In plus, gratie lui Razvan avem o perspectiva din care cetatea probabil ca n-a mai fost vazuta niciodata - din drona! (link).

Ne-am tot obisnuit ca strainii sa ne zica ca avem o tara superba, dar cumva uitam sa experimentam si noi aceasta senzatie. Dam din mana, din cap si spunem da! da! da!, dar tot in destinatiile arhi-turistinice ne imbulzim in detrimentul unor momente ca cel surprins in imaginea de mai sus.

Razvan pregatindu-se sa droneze cetatea taraneasca a Saschizului.
Nu vreau sa inchei articolul pe tonul asta pentru ca stiu foarte bine cat de usor e sa te lasi purtat de comoditate. Sa preferi sa mergi in locuri usor de ajuns. Unde sa ai semnal full 4G si WiFi in camera. Sa te duci la cele mai bune restaurante recomandate de Foursquare si sa te bucuri de tot confortul cu care erai obisnuit de acasa.

Totusi, viata e prea scurta pentru a fi traita doar sub povara semnalului!

4×4 Goodyear Experience powered by Tiriac Auto.
Cateodata trebuie sa incerci o aventura! Am incercat sa ma gandesc cum as putea sa o zic altfel, dar pana la urma ceea ce s-a intamplat in #goodyear4x4 este o aventura. Este o aventura de a descoperi locuri noi - daca vrei sa ii zici asa. O aventura de regasire a frumusetilor traditionale - vor spune altii.

O aventura prin care noi cei participanti incercam sa va convingem pe voi cititorii sa incercati ceva nou sau sa incercati ceva vechi (cand eram mic obisnuiam sa fac roadtrip-uri prin tara cu familia). Cuvantul cheie in tot acest indemn este sa incercati ceva.

Lacul Rosu - combinatia intre adancimea mica si felul in care pica lumina il fac in must visit pentru orice fotograf.

Acestea fiind zise, sper ca nu am fost prea impertinent in a va scoate din zona de confort. Daca totusi am reusit sa realizez acest declic, vreau sa va zic ca pe site-ul Goodyear gasiti o sectiune cu posibile trasee de incercat pe timp de iarna sau primavara/vara. Vointa sa existe.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O reclamă mișto cu care să începi ziua de luni

Internetul tinde să nu fie echilibrat în modul în care alege să își premieze favoriții. Un clip teribilist este scăldat în milioane de views, iar o bijuterie precum video-ul de mai sus se chinuie de 10 33 zile să strângă prima sută de mii de vizualizări juma de milion de afișări. Poate pentru că e reclamă, dar să fim serioși - mi-aș dori ca toate reclamele să fie ca ea.

Pe lângă cel mai mișto lucru din tot video-ul, gigelul care a filmat și regizat este tata' lor, suferă și el de molima asta care s-a abătut asupra YouTube-ului de ceva vreme: să punem un thumbnail cât mai incitat că așa oamenii vor da click.  N-au dat, surprinzător.

Oricum, am aberat mai mult decât trebuia pe tema asta pentru că de fapt tot ce doream să zic e să dați play, muzica mai tare și 6 minute să nu vă uitați la notificările de pe telefon. E o rețetă sigură pentru a însenina ziua.

[Later Edit] Ca să explic ce e cu tăieturile astea, video-ul inițial pe care l-am pus nu era originalul. Am remediat acum și i-a…

Spune-mi ce ți se fură din magazin că să îți zic în ce cartier ești

Inițial când mi-a trecut ideea asta prin cap am zis ca fac un research sănătos, dar s-a dovedit până la urmă că rutina învinge și cam prin aceleași 4-5 supermarket-uri ajung cu regularitate. N-am mai avut speranțe că pot să fac asta singur așa că am mai întrebat pe la colegele de birou și am reușit să strâng o mini listă aproape relevantă.

Premiza de la care am plecat este una destul de simplă, supermarket-urile nu pun de capul lor diferite produse în casetele acelea securizate de plastic. Dacă făceau asta, toate magazinele din același lanț aveau aceleași produse. Nu, se apucă sa securizeze produsele care se fură mai mult decât media altor produse. Așa că poți face un fel statistică cu ce preferă locuitorii respectivei zone să mai subtilizeze de prin supermarket.

Spirtoasele sunt o excepție, ele se fură la fel prin fiecare zonă așa că mai toate sunt securizate. Aceeași situație e și cu prezervativele în pachete de câte 15 bucăți. Automat pe astea le exclud pentru că niciun cartier nu…

O investiție în audiobooks și podcasturi: Audio-Technica ATH-ANC9, Noise canceling

Mi-am început aventura în lumea audiobooks-urilor cu niște căști de telefon. Totul bine și frumos până când am citit un studiu și mi-am dat seama că sunt predispus să îmi pierd o parte din auz din cauza volumului ridicat la care eram forțat să ascult datorită zgomotelor din metrou. Cam pe la 90-100% din ce putea scoate telefonul.

Am achiziționat o pereche de căști ieftine Sony (cred că au fost 70-80 de lei) over ear și deja scăzusem volumul la doar 75%, dar cu toate astea tot eram forțat să opresc cartea între Aurel Vlaicu și Victoriei pentru că zgomotul era prea puternic pentru a înțelege ceva. Am mers așa câteva luni până când, la o bere, am testat niște căști cu noise canceling ale unui prieten.

Băi, altceva. În momentul în care a activat NC-ul, terasa gălăgioasă la care eram s-a dus undeva în fundal. L-am întrebat cât costau și mi-a zis că erau undeva pe la 1600 de lei. Bose QC 20 25. Cam scump, dar mi-a rămas asta în cap cu noise canceling. De atunci mai cochetam din când în cân…