Treceți la conținutul principal

Ardealul - turist in propria-mi tara!

Nu stiu cat de mult si-au vizitat altii tara, dar pentru mine Ardealul inca are o farama de mister. Este regiunea careia i-am explorat cel mai putin traditiile si bunataturile. Locul in care desi ajung de cel putin cateva ori pe an, intotdeauna descopar ceva nou si inedit. Si vreau sa va zic ca imi place aceasta certitudine pe care o am de fiecare data cand trec Carpatii.

Cu gandul acesta in minte, joia trecuta am plecat intr-o expeditie de diminuare a acestui mister care e intruchipat de Ardeal. Planul era simplu - 8 bloggeri in 3 masini isi vor stabili un avanpost in Saschiz, iar de acolo vor explora si cucerii maduva salbatica a Ardealului: Sighioara - Lapusna - Cheile Bicazului -Zetea - Biertan - Agnita - Dejani - Apold - Saschiz. Peste 710 km de asfalt si drumuri de pamant ne asteptau respectuos sa ne ofere o gura veritabila de Ardeal.

Privelistea de dimineata continea intotdeauna minim 50% ceata.
Prima experienta a venit dupa un drum de aproape 5 ore din Bucuresti, am ajuns in locul care urma sa ne fie sediu general pentru urmatoarele patru zile: Hanul Cetatii din Saschiz - un han deschis in urma cu 200 de ani - 1814.

Han care ne-a intampinat - ca pe drumetii de odinioara - cu o ciorba de afumatura si tarhon. Cu astfel de tratare nici nu ai cum sa nu uiti de oboseala si sa te asterni la povestit. Ceea ce am si facut ceasuri bune dupa miezul noptii.

Abia pe zi am remarcat curtea interioara care si-a pastrat o parte din farmecul de altadata
Zilele urmatoare au continuat cu explorarea gustului ardelenesc: papricas, gulas, somloi, supa de fructe, sarmale ardelenesti, tocanita de iepure, salam de cerb sau salata de conopida - acestea fiind doar cateva dintre merindele oferite de localnici. Nici nu stiti cat de greu mi-a fost cu insiruirea asta. Imi ploua in gura si acum la gandul celor gustate.

Dar ce-ar fi gustul ardelenesc fara putina palinca piscacioasa care sa mai stearga din toata infratirea asta intre carne si legume? Am degustat o clasica a zonei - cea de gutui; am continuat cu una inedita - de salcam; si m-am indragostit de una de soc. Ce aroma, ce parfum, ce buchet (daca mi se permite). Si mi se permite pentru ca am adus o mostra de 2 litri acasa. Sa fie cu prieteni. Sa fie bine.

Rezultatul a 50 de ani de exploatare a pietrei. 
Totusi, nu toate lucrurile frumoase din Ardeal ti se perinda cu atata usurinta prin fata nasului. Unele sunt ascunse si te asteapta sa le descoperi istoria. Un exemplu de astfel de loc este cetatea taraneasca Saschiz - lasata in paragina, ea pierde incet incet ultima batalie (cea cu natura) pe care o va mai vedea. Totusi, efortul de a ajunge la ea iti este rasplatit cu o priveliste demna de un tablou grigorescian.

Intreaga compozitie mi se pare reprezentativa pentru regiune. 
Acum intelegeti de ce tot vorbesc de cateva minute de frumusetea Ardealului? Genul asta de priveliste te lasa pur si simplu cu gura cascata. In plus, gratie lui Razvan avem o perspectiva din care cetatea probabil ca n-a mai fost vazuta niciodata - din drona! (link).

Ne-am tot obisnuit ca strainii sa ne zica ca avem o tara superba, dar cumva uitam sa experimentam si noi aceasta senzatie. Dam din mana, din cap si spunem da! da! da!, dar tot in destinatiile arhi-turistinice ne imbulzim in detrimentul unor momente ca cel surprins in imaginea de mai sus.

Razvan pregatindu-se sa droneze cetatea taraneasca a Saschizului.
Nu vreau sa inchei articolul pe tonul asta pentru ca stiu foarte bine cat de usor e sa te lasi purtat de comoditate. Sa preferi sa mergi in locuri usor de ajuns. Unde sa ai semnal full 4G si WiFi in camera. Sa te duci la cele mai bune restaurante recomandate de Foursquare si sa te bucuri de tot confortul cu care erai obisnuit de acasa.

Totusi, viata e prea scurta pentru a fi traita doar sub povara semnalului!

4×4 Goodyear Experience powered by Tiriac Auto.
Cateodata trebuie sa incerci o aventura! Am incercat sa ma gandesc cum as putea sa o zic altfel, dar pana la urma ceea ce s-a intamplat in #goodyear4x4 este o aventura. Este o aventura de a descoperi locuri noi - daca vrei sa ii zici asa. O aventura de regasire a frumusetilor traditionale - vor spune altii.

O aventura prin care noi cei participanti incercam sa va convingem pe voi cititorii sa incercati ceva nou sau sa incercati ceva vechi (cand eram mic obisnuiam sa fac roadtrip-uri prin tara cu familia). Cuvantul cheie in tot acest indemn este sa incercati ceva.

Lacul Rosu - combinatia intre adancimea mica si felul in care pica lumina il fac in must visit pentru orice fotograf.

Acestea fiind zise, sper ca nu am fost prea impertinent in a va scoate din zona de confort. Daca totusi am reusit sa realizez acest declic, vreau sa va zic ca pe site-ul Goodyear gasiti o sectiune cu posibile trasee de incercat pe timp de iarna sau primavara/vara. Vointa sa existe.

Comentarii

Postări Populare

Câte zile poți să trăiești cu mâncarea pe care o cumperi de 400 de lei?

Un gigel de pe /r/dataisbeautiful a scormonit prin niște statistici și a rezultat graficul de mai sus: How many days of food does 100$ purchase. A luat în calcul o dietă zilnică echilibrată (fructe, lactate, legume, carbohidrați și proteine) de 2400 calorii pe care a încercat el cât mai bine să o facă cât de cât relevantă. Unele zone sunt axate mai mult pe un anumit tip de mâncare așa că din punct de vedere statistic ce e mai sus are o marjă destul de mare de eroare, dar și așa mi se pare suficient de interesant încât să îl pun pe blog.

În București cică ai putea trăi 20 de zile cu suma asta de bani. În New York doar 6, iar în Cairo 29.

Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că e imposibil. Ceva e greșit. Cu siguranță dau mai mult pe mâncare pe lună și altfel nu se poate. La o analiză puțin mai în detaliu mi-am dat seama că lucrurile nu sunt chiar atât de departe de adevăr. Dacă mi-aș găti toate mesele astea, probabil că aș putea să mă apropi destul de mult de cei 400 de lei…

De ce excursiile gratuite pentru pensionari sunt o idee bună

Ce credeți că a răspuns domnul din imagine la întrebarea? Nu. N-a ieșit niciodată din țară. Nici măcar până la vecinii bulgari. Vedeți aici o oportunitate da face ceva mai buni cu banii aruncați anual pe schimbatul bordurilor?

Mai dau un indiciu citându-l pe Mark Twain, chiar el.

Călătoritul este fatal pentru prejudecăți, bigotism sau îngustimea minții Unu plus unu fac doi și într-o lume ideală acești pensionari ar da nas în nas, poate pentru prima oară, cu ce e pe afară. Chiar și în falimentara Grecie de care poate au râs acum câțiva ani la Radio Șanț. Sau de frații bulgari care au fost ciuca bătăilor în toate glumele pre decembriste cu vecini mai săraci.

Poate mini vacanța asta o să le ridice niște semne de întrebare. Ăștia de ce au autostrăzi și noi nu avem? Ăștia cum de își permit la pensie să iasă la restaurant? Ăștia de ce nu se înghesuie la cozi interminabile? Ăștia de ce zâmbesc mai tot timpul? De ce ei pot și noi nu putem?

Și poate vor pune unu plus unu pe hârtie și vor găsi…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…