Treceți la conținutul principal

Ardealul - turist in propria-mi tara!

Nu stiu cat de mult si-au vizitat altii tara, dar pentru mine Ardealul inca are o farama de mister. Este regiunea careia i-am explorat cel mai putin traditiile si bunataturile. Locul in care desi ajung de cel putin cateva ori pe an, intotdeauna descopar ceva nou si inedit. Si vreau sa va zic ca imi place aceasta certitudine pe care o am de fiecare data cand trec Carpatii.

Cu gandul acesta in minte, joia trecuta am plecat intr-o expeditie de diminuare a acestui mister care e intruchipat de Ardeal. Planul era simplu - 8 bloggeri in 3 masini isi vor stabili un avanpost in Saschiz, iar de acolo vor explora si cucerii maduva salbatica a Ardealului: Sighioara - Lapusna - Cheile Bicazului -Zetea - Biertan - Agnita - Dejani - Apold - Saschiz. Peste 710 km de asfalt si drumuri de pamant ne asteptau respectuos sa ne ofere o gura veritabila de Ardeal.

Privelistea de dimineata continea intotdeauna minim 50% ceata.
Prima experienta a venit dupa un drum de aproape 5 ore din Bucuresti, am ajuns in locul care urma sa ne fie sediu general pentru urmatoarele patru zile: Hanul Cetatii din Saschiz - un han deschis in urma cu 200 de ani - 1814.

Han care ne-a intampinat - ca pe drumetii de odinioara - cu o ciorba de afumatura si tarhon. Cu astfel de tratare nici nu ai cum sa nu uiti de oboseala si sa te asterni la povestit. Ceea ce am si facut ceasuri bune dupa miezul noptii.

Abia pe zi am remarcat curtea interioara care si-a pastrat o parte din farmecul de altadata
Zilele urmatoare au continuat cu explorarea gustului ardelenesc: papricas, gulas, somloi, supa de fructe, sarmale ardelenesti, tocanita de iepure, salam de cerb sau salata de conopida - acestea fiind doar cateva dintre merindele oferite de localnici. Nici nu stiti cat de greu mi-a fost cu insiruirea asta. Imi ploua in gura si acum la gandul celor gustate.

Dar ce-ar fi gustul ardelenesc fara putina palinca piscacioasa care sa mai stearga din toata infratirea asta intre carne si legume? Am degustat o clasica a zonei - cea de gutui; am continuat cu una inedita - de salcam; si m-am indragostit de una de soc. Ce aroma, ce parfum, ce buchet (daca mi se permite). Si mi se permite pentru ca am adus o mostra de 2 litri acasa. Sa fie cu prieteni. Sa fie bine.

Rezultatul a 50 de ani de exploatare a pietrei. 
Totusi, nu toate lucrurile frumoase din Ardeal ti se perinda cu atata usurinta prin fata nasului. Unele sunt ascunse si te asteapta sa le descoperi istoria. Un exemplu de astfel de loc este cetatea taraneasca Saschiz - lasata in paragina, ea pierde incet incet ultima batalie (cea cu natura) pe care o va mai vedea. Totusi, efortul de a ajunge la ea iti este rasplatit cu o priveliste demna de un tablou grigorescian.

Intreaga compozitie mi se pare reprezentativa pentru regiune. 
Acum intelegeti de ce tot vorbesc de cateva minute de frumusetea Ardealului? Genul asta de priveliste te lasa pur si simplu cu gura cascata. In plus, gratie lui Razvan avem o perspectiva din care cetatea probabil ca n-a mai fost vazuta niciodata - din drona! (link).

Ne-am tot obisnuit ca strainii sa ne zica ca avem o tara superba, dar cumva uitam sa experimentam si noi aceasta senzatie. Dam din mana, din cap si spunem da! da! da!, dar tot in destinatiile arhi-turistinice ne imbulzim in detrimentul unor momente ca cel surprins in imaginea de mai sus.

Razvan pregatindu-se sa droneze cetatea taraneasca a Saschizului.
Nu vreau sa inchei articolul pe tonul asta pentru ca stiu foarte bine cat de usor e sa te lasi purtat de comoditate. Sa preferi sa mergi in locuri usor de ajuns. Unde sa ai semnal full 4G si WiFi in camera. Sa te duci la cele mai bune restaurante recomandate de Foursquare si sa te bucuri de tot confortul cu care erai obisnuit de acasa.

Totusi, viata e prea scurta pentru a fi traita doar sub povara semnalului!

4×4 Goodyear Experience powered by Tiriac Auto.
Cateodata trebuie sa incerci o aventura! Am incercat sa ma gandesc cum as putea sa o zic altfel, dar pana la urma ceea ce s-a intamplat in #goodyear4x4 este o aventura. Este o aventura de a descoperi locuri noi - daca vrei sa ii zici asa. O aventura de regasire a frumusetilor traditionale - vor spune altii.

O aventura prin care noi cei participanti incercam sa va convingem pe voi cititorii sa incercati ceva nou sau sa incercati ceva vechi (cand eram mic obisnuiam sa fac roadtrip-uri prin tara cu familia). Cuvantul cheie in tot acest indemn este sa incercati ceva.

Lacul Rosu - combinatia intre adancimea mica si felul in care pica lumina il fac in must visit pentru orice fotograf.

Acestea fiind zise, sper ca nu am fost prea impertinent in a va scoate din zona de confort. Daca totusi am reusit sa realizez acest declic, vreau sa va zic ca pe site-ul Goodyear gasiti o sectiune cu posibile trasee de incercat pe timp de iarna sau primavara/vara. Vointa sa existe.

Comentarii

Postări Populare

Ești român abia când ți-ai îngrădit metrul pătrat de verdeață din fața blocului

Nu contează cât de mic e peticul de verdeață din fața blocului, românii noștri l-au îngrădit ca să... ce? Ceva cu siguranță cu câinii e răspunsul, deși nu-mi dau seama ce vină are bietul animal. De fapt sunt îngrădite să țină alte animale departe de micro grădina aia cu câteva flori - dacă e cineva gospodar prin bloc. Animale ce în general sunt bipede și aruncă țigările, dozele de bere și sticlele de cola pe jos sau nu strâng după animalul de companie.

Abia de când am câine am început să realizez că accesul la orice petic de iarbă este în majoritatea cazurilor blocat. Poți să îl privești, dar nu îl poți atinge pentru că e acolo în spatele unui gard. Lucrul ăsta e de o tristețe monumentală și e bine întipărit în memoria colectivă. Mă gândesc doar cât ne-a luat să înțelegem că iarba din parc chiar se poate călca pentru că ăla e scopul ei.

Recent a fost o știre despre niște oameni care au învelit cireșul din fața blocului cu sârmă ghimpată pentru a opri copiii să se urce și să mănânce d…

Am votat! Ieșiți la vot dacă vreți. Nu stați acasă!

Ieri de dimineață m-am uitat pe reportajul celor de la Recorder referitor la marele miting în alb al unui partid roșu și aproape am reușit să ajung până la final fără să mă enervez. Pe la minutul 18:52 mi-a sărit țandăra.

Un gigel i-a aruncat niște întrebări semi retorice lui Dragnea, ăsta le-a fentat destul de elegant dacă e să îmi dau cu părerea, iar femeia asta simpatizată a dat finishing move-ul: Dacă nu îți convine ce se întâmplă, ieși la vot. Ei au votat și a ieșit ce au vrut.

Pișa-m-aș pe el de vot! Bă câtă dreptate poate să aibă doamnă asta. Oricât de mult ne agităm noi în bula noastră ce aparent are 155 000 de oameni dacă e să mă iau după numărul de vizualizări al video-ului de mai sus, o grămadă de tineri s-au pișat pe el de vot pentru că... comoditate.

E un efort să îți faci buletin în orașul în care stai. E un efort să mergi la secție în detrimentul muntelui sau altui eveniment hipstăresc ce se întâmplă în weekend-ul ăla. E un efort să te asiguri că măcar prietenii apropr…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…