Treceți la conținutul principal

Cu si despre fotografii amatori: Asteptari vs Realitate

Nu stiu de altii, dar pentru mine reclama asta loveste cam aproape de casa - doar ca eu n-am ajuns sa investesc prea mult in echipament. De fapt asta a fost frustrarea, sculele nu faceau fata la extraordinarul meu talent fotografic.

Si sa nu credeti ca m-am invatat minte. Acum cateva zile m-am trezit browse-and prin niste super compacte rezistente la socuri, praf si apa. Sooooon™

 
Translation of the voiceover:

"Take a picture", they say. A picture can't be taken. It must be made. Stolen from nature. Nanoseconds of a human soul. Hundredths of an animal life. Therefore I am.
Overlay text:

What were you thinking? Do something smart with your dumb purchases.
Oricum, reclama imi place mult pentru ca porneste de la un insight in care toata lumea se regaseste intr-o oarecare masura. Bonus, au mai facut o reclama asemanatoare acum vreo luna si ceva.

Nu zic ca ideea o sa fie copiata de site-urile de vanzare cumparare, dar sper macar sa o faca cum trebuie. Nu de alta, dar avem o groaza de romanisme din astea care se preteaza pe concept.

Comentarii

  1. Apropo de romanisme: browse-and vs. navigand sau umbland sau cautand. In rest, reclama e la locul ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mult prea tare. Așa mă văd și eu când mai cumpăr câte o carabă :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vrei sa imi spui ca tu folosesti intotdeauna denumirea de navigator web atunci cand te referi la un browser? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu. Vreau sa spun ca tu ai folosit un verb englezesc, in romaneste, la gerunziu. Una e sa te referi la un browser si alta e sa navighezi intr-unul ;-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca ai inteles ce am vrut sa spun, inseamna ca a functionat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …