Treceți la conținutul principal

Epopeea cardului SD Wireless

Fie ca ai fost scartar, fie ca ai luat o decizie rationala de a nu da inca 75% din pretul camerei foto pe wifi,nfc si ecran rabatabil, mai devreme sau mai tarziu iti vei da seama ca wifi-ul ala nu era o idee chiar atat de rea. Problema e ca faptul e deja consumat, camera ta nu te va ajuta foarte mult in greblarea like-urilor pe Instagram si Facebook. Dar stai, exista o solutie! Cardul SD Wifi.

Asa mi-am zis si eu acum vreo 2 luni cand mi-am luat Sony RX100-le versiunea intai. Am inceput sa studiez problema si sa descopar ca exista doar doi jucatori de carduri wifi sd in tara: Eyefi si Transcend.

Si mai scump si mai usor de gasit, Eyefi se adreseaza profesionistilor care trag in studio - pentru ca tot ce tragi iti arunca automat wireless pe laptop/storage/desktop etc. Lucru pe care eu de exemplu nu il doream, asa ca am cautat mai departe o solutie de alege poza si download in telefon. 

Transcend poate sa faca asta cu oarecare succes. Zic oarecare pentru ca review-urile sunt mixte pe internet, iar unitatea pe care eu mi-am cumparat-o era stricata si a trebuit sa o returnez. Buba face ca Transcend-ul sa fie si mai greu de gasit, asa ca n-am putut sa iau alt card la schimb pentru ca tocmai returnam ultima bucata.



Dar saga nu s-a terminat aici, prin cineva am reusit sa fac rost tocmai din US of A de un card Toshiba FlashAir versiunea 3. Nu stiu cum sunt celelalte versiuni, dar a 3-a merge fara nicio problema. Nu pierzi semnalul, se conecteaza usor si transferul este rapid (1-2 secunde pe imagine) pentru ca e un card de clasa 10. In plus, a fost si ieftinache - doar 160 de lei.

Care este concluzia la care am ajuns dupa acesta aventura in lumea cardurilor SD wireless? Ce e in aparat default e sfant, dar si mai scump in acelasi timp. Cu toate astea, un card SD wifi poate aduca o noua viata camerelor mai vechi, dar si feedului tau de pe retelele sociale.

Surprinzator, poti sa ai aceleasi rezultate, intr-un mod mai putin elegant, cu un cablu USB OTG de 20 de lei si un telefon cu Android. Da! Androidul suporta plug and play si poti sa transferi poze din camera prin USB, ai nevoie doar de un cablu USB normal si de unul mai special - cel de care ziceam mai sus.

Dar finalitatea este aceeasi - editarile si ultra editarile pe calculator vor ramane pentru fotografii pro si semi profesionisti, iar fotografii sociali vor vrea doar sa dea cat mai repede cadrul surprins. Traiasca transferul wireless catre telefon!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …