Treceți la conținutul principal

Epopeea cardului SD Wireless

Fie ca ai fost scartar, fie ca ai luat o decizie rationala de a nu da inca 75% din pretul camerei foto pe wifi,nfc si ecran rabatabil, mai devreme sau mai tarziu iti vei da seama ca wifi-ul ala nu era o idee chiar atat de rea. Problema e ca faptul e deja consumat, camera ta nu te va ajuta foarte mult in greblarea like-urilor pe Instagram si Facebook. Dar stai, exista o solutie! Cardul SD Wifi.

Asa mi-am zis si eu acum vreo 2 luni cand mi-am luat Sony RX100-le versiunea intai. Am inceput sa studiez problema si sa descopar ca exista doar doi jucatori de carduri wifi sd in tara: Eyefi si Transcend.

Si mai scump si mai usor de gasit, Eyefi se adreseaza profesionistilor care trag in studio - pentru ca tot ce tragi iti arunca automat wireless pe laptop/storage/desktop etc. Lucru pe care eu de exemplu nu il doream, asa ca am cautat mai departe o solutie de alege poza si download in telefon. 

Transcend poate sa faca asta cu oarecare succes. Zic oarecare pentru ca review-urile sunt mixte pe internet, iar unitatea pe care eu mi-am cumparat-o era stricata si a trebuit sa o returnez. Buba face ca Transcend-ul sa fie si mai greu de gasit, asa ca n-am putut sa iau alt card la schimb pentru ca tocmai returnam ultima bucata.



Dar saga nu s-a terminat aici, prin cineva am reusit sa fac rost tocmai din US of A de un card Toshiba FlashAir versiunea 3. Nu stiu cum sunt celelalte versiuni, dar a 3-a merge fara nicio problema. Nu pierzi semnalul, se conecteaza usor si transferul este rapid (1-2 secunde pe imagine) pentru ca e un card de clasa 10. In plus, a fost si ieftinache - doar 160 de lei.

Care este concluzia la care am ajuns dupa acesta aventura in lumea cardurilor SD wireless? Ce e in aparat default e sfant, dar si mai scump in acelasi timp. Cu toate astea, un card SD wifi poate aduca o noua viata camerelor mai vechi, dar si feedului tau de pe retelele sociale.

Surprinzator, poti sa ai aceleasi rezultate, intr-un mod mai putin elegant, cu un cablu USB OTG de 20 de lei si un telefon cu Android. Da! Androidul suporta plug and play si poti sa transferi poze din camera prin USB, ai nevoie doar de un cablu USB normal si de unul mai special - cel de care ziceam mai sus.

Dar finalitatea este aceeasi - editarile si ultra editarile pe calculator vor ramane pentru fotografii pro si semi profesionisti, iar fotografii sociali vor vrea doar sa dea cat mai repede cadrul surprins. Traiasca transferul wireless catre telefon!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…