Treceți la conținutul principal

Epopeea cardului SD Wireless

Fie ca ai fost scartar, fie ca ai luat o decizie rationala de a nu da inca 75% din pretul camerei foto pe wifi,nfc si ecran rabatabil, mai devreme sau mai tarziu iti vei da seama ca wifi-ul ala nu era o idee chiar atat de rea. Problema e ca faptul e deja consumat, camera ta nu te va ajuta foarte mult in greblarea like-urilor pe Instagram si Facebook. Dar stai, exista o solutie! Cardul SD Wifi.

Asa mi-am zis si eu acum vreo 2 luni cand mi-am luat Sony RX100-le versiunea intai. Am inceput sa studiez problema si sa descopar ca exista doar doi jucatori de carduri wifi sd in tara: Eyefi si Transcend.

Si mai scump si mai usor de gasit, Eyefi se adreseaza profesionistilor care trag in studio - pentru ca tot ce tragi iti arunca automat wireless pe laptop/storage/desktop etc. Lucru pe care eu de exemplu nu il doream, asa ca am cautat mai departe o solutie de alege poza si download in telefon. 

Transcend poate sa faca asta cu oarecare succes. Zic oarecare pentru ca review-urile sunt mixte pe internet, iar unitatea pe care eu mi-am cumparat-o era stricata si a trebuit sa o returnez. Buba face ca Transcend-ul sa fie si mai greu de gasit, asa ca n-am putut sa iau alt card la schimb pentru ca tocmai returnam ultima bucata.



Dar saga nu s-a terminat aici, prin cineva am reusit sa fac rost tocmai din US of A de un card Toshiba FlashAir versiunea 3. Nu stiu cum sunt celelalte versiuni, dar a 3-a merge fara nicio problema. Nu pierzi semnalul, se conecteaza usor si transferul este rapid (1-2 secunde pe imagine) pentru ca e un card de clasa 10. In plus, a fost si ieftinache - doar 160 de lei.

Care este concluzia la care am ajuns dupa acesta aventura in lumea cardurilor SD wireless? Ce e in aparat default e sfant, dar si mai scump in acelasi timp. Cu toate astea, un card SD wifi poate aduca o noua viata camerelor mai vechi, dar si feedului tau de pe retelele sociale.

Surprinzator, poti sa ai aceleasi rezultate, intr-un mod mai putin elegant, cu un cablu USB OTG de 20 de lei si un telefon cu Android. Da! Androidul suporta plug and play si poti sa transferi poze din camera prin USB, ai nevoie doar de un cablu USB normal si de unul mai special - cel de care ziceam mai sus.

Dar finalitatea este aceeasi - editarile si ultra editarile pe calculator vor ramane pentru fotografii pro si semi profesionisti, iar fotografii sociali vor vrea doar sa dea cat mai repede cadrul surprins. Traiasca transferul wireless catre telefon!

Comentarii

Postări Populare

Câte zile poți să trăiești cu mâncarea pe care o cumperi de 400 de lei?

Un gigel de pe /r/dataisbeautiful a scormonit prin niște statistici și a rezultat graficul de mai sus: How many days of food does 100$ purchase. A luat în calcul o dietă zilnică echilibrată (fructe, lactate, legume, carbohidrați și proteine) de 2400 calorii pe care a încercat el cât mai bine să o facă cât de cât relevantă. Unele zone sunt axate mai mult pe un anumit tip de mâncare așa că din punct de vedere statistic ce e mai sus are o marjă destul de mare de eroare, dar și așa mi se pare suficient de interesant încât să îl pun pe blog.

În București cică ai putea trăi 20 de zile cu suma asta de bani. În New York doar 6, iar în Cairo 29.

Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că e imposibil. Ceva e greșit. Cu siguranță dau mai mult pe mâncare pe lună și altfel nu se poate. La o analiză puțin mai în detaliu mi-am dat seama că lucrurile nu sunt chiar atât de departe de adevăr. Dacă mi-aș găti toate mesele astea, probabil că aș putea să mă apropi destul de mult de cei 400 de lei…

De ce excursiile gratuite pentru pensionari sunt o idee bună

Ce credeți că a răspuns domnul din imagine la întrebarea? Nu. N-a ieșit niciodată din țară. Nici măcar până la vecinii bulgari. Vedeți aici o oportunitate da face ceva mai buni cu banii aruncați anual pe schimbatul bordurilor?

Mai dau un indiciu citându-l pe Mark Twain, chiar el.

Călătoritul este fatal pentru prejudecăți, bigotism sau îngustimea minții Unu plus unu fac doi și într-o lume ideală acești pensionari ar da nas în nas, poate pentru prima oară, cu ce e pe afară. Chiar și în falimentara Grecie de care poate au râs acum câțiva ani la Radio Șanț. Sau de frații bulgari care au fost ciuca bătăilor în toate glumele pre decembriste cu vecini mai săraci.

Poate mini vacanța asta o să le ridice niște semne de întrebare. Ăștia de ce au autostrăzi și noi nu avem? Ăștia cum de își permit la pensie să iasă la restaurant? Ăștia de ce nu se înghesuie la cozi interminabile? Ăștia de ce zâmbesc mai tot timpul? De ce ei pot și noi nu putem?

Și poate vor pune unu plus unu pe hârtie și vor găsi…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…