Treceți la conținutul principal

Review dupa doua luni de ASUS ZenFone 2 ZE551ML

Aparut la noi pe piata de vreo 3 luni, noul ZenFone 2 merita si el un review mai putin tehnic si mai mult pe emotie. S-au scris destule randuri  despre hardware-ul puternic si bloatware-ul adus de Asus - de parca in 2015 te pot deranja 10-12 aplicatii preinstalate care chiar se dovedesc utile. Ma rog.

In primul rand vreau sa zic ca arata foarte bine si asta se datoreaza dimensiunilor generoase. E masiv si mie imi place asta. Are greutatea necesara ca sa iti confere siguranta si nu simti ca ai putea sa il indoi/rupe din greseala. E pe linia asta de design de phableta lumbersexuala - taraneasca la o privire superficiala, dar cu elemente fine de stil si hipsterism.

Hardware-ul e decent si in functie de update-ul pe care esti, merge perfect sau mai are cateodata mini-lag. Lasati-ma sa explic. Asus e foarte atent cu noul flagship si tot i-a aruncat update-uri bilunare, doar ca unele dintre update-uri mai mult au stricat decat sa repare. Ultimul update este din categoria update-urilor fericite - asa ca acum e o perioada propice sa apreciez cum ar trebui sa se comporte telefonul. (later edit: urmatorul update dupa asta imi consuma bateria de parca tata are hidrocentrala)




Tot din categoria update-uri, sper sa scoata cat mai repede update-ul care sa imbunatateasca durata de viata a bateriei. Momentan stam bine la o zi de folosit extensiv sau doua zile de folosit moderat, dar si asa pare rusinos cand ai 3000 mAh sub capota. In comparatie, celalalt telefon din casa - Sony Xperia M4 Aqua - are o autonomie de 4 zile la o utilizare moderata.

Totusi, problema bateriei nu este atat de serioasa pentru ca exista Fast Charging - acest dar dat de zei muritorilor. Intr-o ora si 40 de minute ai un telefon incarcat full de la 0, dar are nevoie de doar 30 de minute pentru a trece de 50%. Practic asta e definitia magiei de mafiot.

Cel mai misto lucru la ZenFone2 este de fapt pretul si cum te face sa te simti dupa ce il cumperi: ha, am un flagship killer la jumatate de pret! Iti dai high five-uri mentale cand te gandesti ce afacere buna ai facut. Esti mai chibzuit ca toti ceilalti. Pentru cateva momente, esti ţâţă de mâţă. Chiar daca el nu este cu adevarat un flagship killer, are un raport calitate/pret/performanta excelent care te face sa treci cu vederea micile abateri.

De fapt aici vroiam sa ajung. Mid range-ul de telefoane a ajuns atat de bun incat cu greu se justifica sa ai cel mai nou si cel mai bun/scump high end phone. Compromisul nu este atat de mare incat sa justifice diferenta de pret (care de multe ori este de 110-120% din pretul mid range-ului). In plus, nu iti sta inima in loc cand il scapi pe jos la o cumetrie.

Destul despre ZenFone 2. E un model reusit, are un pret cinstit si l-as mai cumpara odata de as avea ocazia. Cred ca asta e cel mai mare compliment pe care poti sa il faci unui telefon. Musai carcasa rosie pentru ca arata bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…