Treceți la conținutul principal

Scurtmetrajele romanesti de la Animest 2015

Sa te uiti la animatii romanesti inseamna sa te incarci inainte cu o cantitate aproape infinita de rabdare. Daca nu este ceva super metaforic, atunci e ceva animat rudimentar sau pur si simplu o da de gard pe la jumatatea filmului. Greu gasesti ceva ce merge pus pe un platouas si servit pe meniul de specialitati

Cu toate acestea, miercuri am facut un efort sa vad ce are mai bun animatia autohtona (link). Inceputul a fost promitator cu Omulan! (daca ma intrebi pe mine, cea mai buna animatie romaneasca de anul asta de la Animest), iar apoi a continuat pe ritmuri electo hipstaresti cu Fear is a Lie.

Pana aici totul se desfasura regulamentar, ca apoi sa te loveasca 23 de minute de animatie 3D a la anii '90 - Colinda. Intr-un mod ironic, publicul parea sa digere destul de bine pseudo povestea asta nemuritoare, chiar daca o buna parte din glumite erau capatosiene/marutiene.



Evident ca nu avea cum sa lipseasca animatia politica: Memento - lucrare experimentala despre comunism si post comunism din perspectiva subiectiva a autorilor. Mucosii de la BAC sa zica merci ca nu le-a picat aceasta opera de comentat ca promovabilitatea tindea spre zero.

Distanta a fost de o naivitate tipica feminina in perioada studentiei. Piatra Likas a al doilea film din competitie care mi-a placut. A placut si publicului, desi le-a luat ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea ca in competitia romaneasca se uita la ceva facut in inima Ardealului in maghiara. Primele 3 minute din film au fost urmarite cu micro soc, puteai sa auzi o musca in partea cealalta a cinematografului.

Still, alive, Floarea de mar si Loop au fost si ele dragutele in naivitatea demna de o piesa Vama Veche. Cand credeai ca lucrurile o iau o un fagas normal, bum - te izbeste Recunostinta cu o bogata incarcatura politica. Macar de de era o animatie buna...

Voyage a fost desemnat castigator la Animest 2015 in competitia romaneasca, lucru care nu ma incanta in mod special. Ok, este o animatie bine realizata, dar transmite o poveste absolut banala. Chiar vorbeam dupa vizionare cu cineva si ii spuneam ca a fost animatia care m-a lasat total indiferent. Daca la celalalte aveam o parere pro sau contra, la asta nu aveam ce sa ii reprosez sau sa laud.

Poate parea din ceea ce am scris ca suntem in precambrianul animatiilor, dar acum 9 ani aveam doar o singura animatie romaneasca in competitie. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat si avem 11 in competitie din 40 (?) inscrise. Lucrurile stau nitel mai bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…