Treceți la conținutul principal

Scurtmetrajele romanesti de la Animest 2015

Sa te uiti la animatii romanesti inseamna sa te incarci inainte cu o cantitate aproape infinita de rabdare. Daca nu este ceva super metaforic, atunci e ceva animat rudimentar sau pur si simplu o da de gard pe la jumatatea filmului. Greu gasesti ceva ce merge pus pe un platouas si servit pe meniul de specialitati

Cu toate acestea, miercuri am facut un efort sa vad ce are mai bun animatia autohtona (link). Inceputul a fost promitator cu Omulan! (daca ma intrebi pe mine, cea mai buna animatie romaneasca de anul asta de la Animest), iar apoi a continuat pe ritmuri electo hipstaresti cu Fear is a Lie.

Pana aici totul se desfasura regulamentar, ca apoi sa te loveasca 23 de minute de animatie 3D a la anii '90 - Colinda. Intr-un mod ironic, publicul parea sa digere destul de bine pseudo povestea asta nemuritoare, chiar daca o buna parte din glumite erau capatosiene/marutiene.



Evident ca nu avea cum sa lipseasca animatia politica: Memento - lucrare experimentala despre comunism si post comunism din perspectiva subiectiva a autorilor. Mucosii de la BAC sa zica merci ca nu le-a picat aceasta opera de comentat ca promovabilitatea tindea spre zero.

Distanta a fost de o naivitate tipica feminina in perioada studentiei. Piatra Likas a al doilea film din competitie care mi-a placut. A placut si publicului, desi le-a luat ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea ca in competitia romaneasca se uita la ceva facut in inima Ardealului in maghiara. Primele 3 minute din film au fost urmarite cu micro soc, puteai sa auzi o musca in partea cealalta a cinematografului.

Still, alive, Floarea de mar si Loop au fost si ele dragutele in naivitatea demna de o piesa Vama Veche. Cand credeai ca lucrurile o iau o un fagas normal, bum - te izbeste Recunostinta cu o bogata incarcatura politica. Macar de de era o animatie buna...

Voyage a fost desemnat castigator la Animest 2015 in competitia romaneasca, lucru care nu ma incanta in mod special. Ok, este o animatie bine realizata, dar transmite o poveste absolut banala. Chiar vorbeam dupa vizionare cu cineva si ii spuneam ca a fost animatia care m-a lasat total indiferent. Daca la celalalte aveam o parere pro sau contra, la asta nu aveam ce sa ii reprosez sau sa laud.

Poate parea din ceea ce am scris ca suntem in precambrianul animatiilor, dar acum 9 ani aveam doar o singura animatie romaneasca in competitie. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat si avem 11 in competitie din 40 (?) inscrise. Lucrurile stau nitel mai bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …