Treceți la conținutul principal

Scurtmetrajele romanesti de la Animest 2015

Sa te uiti la animatii romanesti inseamna sa te incarci inainte cu o cantitate aproape infinita de rabdare. Daca nu este ceva super metaforic, atunci e ceva animat rudimentar sau pur si simplu o da de gard pe la jumatatea filmului. Greu gasesti ceva ce merge pus pe un platouas si servit pe meniul de specialitati

Cu toate acestea, miercuri am facut un efort sa vad ce are mai bun animatia autohtona (link). Inceputul a fost promitator cu Omulan! (daca ma intrebi pe mine, cea mai buna animatie romaneasca de anul asta de la Animest), iar apoi a continuat pe ritmuri electo hipstaresti cu Fear is a Lie.

Pana aici totul se desfasura regulamentar, ca apoi sa te loveasca 23 de minute de animatie 3D a la anii '90 - Colinda. Intr-un mod ironic, publicul parea sa digere destul de bine pseudo povestea asta nemuritoare, chiar daca o buna parte din glumite erau capatosiene/marutiene.



Evident ca nu avea cum sa lipseasca animatia politica: Memento - lucrare experimentala despre comunism si post comunism din perspectiva subiectiva a autorilor. Mucosii de la BAC sa zica merci ca nu le-a picat aceasta opera de comentat ca promovabilitatea tindea spre zero.

Distanta a fost de o naivitate tipica feminina in perioada studentiei. Piatra Likas a al doilea film din competitie care mi-a placut. A placut si publicului, desi le-a luat ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea ca in competitia romaneasca se uita la ceva facut in inima Ardealului in maghiara. Primele 3 minute din film au fost urmarite cu micro soc, puteai sa auzi o musca in partea cealalta a cinematografului.

Still, alive, Floarea de mar si Loop au fost si ele dragutele in naivitatea demna de o piesa Vama Veche. Cand credeai ca lucrurile o iau o un fagas normal, bum - te izbeste Recunostinta cu o bogata incarcatura politica. Macar de de era o animatie buna...

Voyage a fost desemnat castigator la Animest 2015 in competitia romaneasca, lucru care nu ma incanta in mod special. Ok, este o animatie bine realizata, dar transmite o poveste absolut banala. Chiar vorbeam dupa vizionare cu cineva si ii spuneam ca a fost animatia care m-a lasat total indiferent. Daca la celalalte aveam o parere pro sau contra, la asta nu aveam ce sa ii reprosez sau sa laud.

Poate parea din ceea ce am scris ca suntem in precambrianul animatiilor, dar acum 9 ani aveam doar o singura animatie romaneasca in competitie. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat si avem 11 in competitie din 40 (?) inscrise. Lucrurile stau nitel mai bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…