Treceți la conținutul principal

Scurtmetrajele romanesti de la Animest 2015

Sa te uiti la animatii romanesti inseamna sa te incarci inainte cu o cantitate aproape infinita de rabdare. Daca nu este ceva super metaforic, atunci e ceva animat rudimentar sau pur si simplu o da de gard pe la jumatatea filmului. Greu gasesti ceva ce merge pus pe un platouas si servit pe meniul de specialitati

Cu toate acestea, miercuri am facut un efort sa vad ce are mai bun animatia autohtona (link). Inceputul a fost promitator cu Omulan! (daca ma intrebi pe mine, cea mai buna animatie romaneasca de anul asta de la Animest), iar apoi a continuat pe ritmuri electo hipstaresti cu Fear is a Lie.

Pana aici totul se desfasura regulamentar, ca apoi sa te loveasca 23 de minute de animatie 3D a la anii '90 - Colinda. Intr-un mod ironic, publicul parea sa digere destul de bine pseudo povestea asta nemuritoare, chiar daca o buna parte din glumite erau capatosiene/marutiene.



Evident ca nu avea cum sa lipseasca animatia politica: Memento - lucrare experimentala despre comunism si post comunism din perspectiva subiectiva a autorilor. Mucosii de la BAC sa zica merci ca nu le-a picat aceasta opera de comentat ca promovabilitatea tindea spre zero.

Distanta a fost de o naivitate tipica feminina in perioada studentiei. Piatra Likas a al doilea film din competitie care mi-a placut. A placut si publicului, desi le-a luat ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea ca in competitia romaneasca se uita la ceva facut in inima Ardealului in maghiara. Primele 3 minute din film au fost urmarite cu micro soc, puteai sa auzi o musca in partea cealalta a cinematografului.

Still, alive, Floarea de mar si Loop au fost si ele dragutele in naivitatea demna de o piesa Vama Veche. Cand credeai ca lucrurile o iau o un fagas normal, bum - te izbeste Recunostinta cu o bogata incarcatura politica. Macar de de era o animatie buna...

Voyage a fost desemnat castigator la Animest 2015 in competitia romaneasca, lucru care nu ma incanta in mod special. Ok, este o animatie bine realizata, dar transmite o poveste absolut banala. Chiar vorbeam dupa vizionare cu cineva si ii spuneam ca a fost animatia care m-a lasat total indiferent. Daca la celalalte aveam o parere pro sau contra, la asta nu aveam ce sa ii reprosez sau sa laud.

Poate parea din ceea ce am scris ca suntem in precambrianul animatiilor, dar acum 9 ani aveam doar o singura animatie romaneasca in competitie. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat si avem 11 in competitie din 40 (?) inscrise. Lucrurile stau nitel mai bine.

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…