Treceți la conținutul principal

Despre trailere bune si proaste

Cel mai enervant lucru la un trailer e sa strice intreaga experienta de vizionare a filmului. E dorinta asta idioata de a prezenta cat mai mult din film in dorinta de a ma convinge sa merg sa il vad, dar nu isi dau seama ca de multe ori sar calul si distrug efectiv povestea care si asa era fragila.

Asta nu inseamna ca nu o sa ma duc sa vad filmul, doar ca acum nu mai este invaluit in nicio urma de mister. Bravo Hollywood, iar ai stricat lucruri! 

Sa vorbesc pe un exemplu concret: Batman V Superman: Dawn of Justice a avut la Comic-Con un trailer superb. Un trailer in care simteam inclestarea dintre cei doi super eroi si deja incepusem sa tin in secret cu unul dintre ei (Hai Batman tata, da-i cadere!).


Excelent. In sfarsit un film care sa ii ofere lui Superman un adversar pe masura. In plus, pare ca apare si Wonder Woman p-acolo. Nu stiu de ce, dar m-a facut curios. A realizat fix ce trebuie sa faca un trailer.

Totusi, s-ar parea ca n-a dat bine la mase sau pur si simplu un idiot de la studio si-a zis ca e cazul de mai mult hype. Asa se face ca la nici 4 luni dupa, au dat drumul la alt trailer.

[spoiler alert - ce citesti si vezi de aici inainte o sa iti strice filmul]

Trailer cu care strica povestea si reintoarce asteptarile la versiunea clasica de film cu super eroi: se prezinta personajele in primul sfert, apoi se cearta intre ele, realizeaza ca trebuie sa se uneasca pentru a face fata unui dusman comun pe care il si elimina in ultimul sfert de film.




Ah ce glumite de cacat. Cat CGI. Ce poveste previzibila. Ce trailer stupid.

Acum daca e sa ma intrebe cineva, eu as prefera sa vad filmul prezent in primul trailer. In cel de-al doilea e deja retetea Marvel de muls bani cu filme cu super eroi.

Este clar ca primul trailer a fost gandit mai mult pentru fanii genului, iar al doilea pentru toti ceilalti, dar intrebarea este de ce e nevoie de doua trailere? De ce incepi hype-ul filmului cu un an inainte de ai nevoie sa arati din ce in ce mai mult din el? De ce doua trailere atat de diferite ce prezinta acelasi film?

Raspunsul vine cu un zgomot de ka-ching si cu putina manipulare. Cu toate astea, in cazul de fata cred ca vine si cu putina incompetenta din partea celor de la studio. Daca mai dau drumul la inca un trailer, sunt ferm convins ca as putea sa ma apuc sa scriu review-ul filmului de pe-acum si n-as face nicio presupunere gresit.

Bravo Hollywood! Data viitoare in trailer sa bagi niste spoiler alert-uri, unii dintre noi preferau sa fie dezamagiti dupa ce vedeau filmul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …