Treceți la conținutul principal

Pepsi știe că nu toate filmele s-au născut egale

Un tăvălug pe social media care a culminat cu Pepsi schimbând afișul publicitar
Nu sunt afiliat în niciun fel cu Pepsi, dar simt nevoia să trag de urechi social media-ul celor bătrâni și să le spun că au greșit cu hate-ul către mesajul "Filmul e doar un moment, ignoră-l". Argumentele folosite de ei sunt ok dacă presupui că toate filmele s-au născut egale. Sau că mesajul le era adresat lor. Nu! Unele filme sunt extrem de proaste încât producătorii ar trebui să le asigure tuturor spectatorilor un moment de pupăceală pasională abia trecută de vârsta majoratului.

Pentru că aici e eșuează cei bătrâni în a își aduce aminte: la o anumită vârstă e cam greu să ai un moment de intimitate, chiar dacă acest moment e compus doar din niște sărutări & co nevinovate. Părinții nu pleacă d-acasă, majoratele sunt din ce în ce mai rare sau vremea d-afara pune un strat gros de goretex între voi. Filmul e doar un pretext. The love must go on.

Cam așa stă treaba. Dacă te gândești că fac asta la un film bun, pare să fie un sacrilegiu. Totuși, dacă mă uit mai bine în imaginea originală observ o sală aproape goală, 3 cupluri pe ultimul rând și vârsta medie a celorlalți care pare să fie in zona 17-18 ani.

Ăsta chiar e un moment. E un film scuză. E ceva ce vezi în timpul zilei. E ceva ce oricum nu ai revedea vreodată. E un film fără pretenții. Hai să ne mai relaxăm. Prefer oricând un pupat silențios in locul unui vorbit la telefon, jucat cadycrush, explicatul filmului prietenului idiot sau whatsappuit.

Plus că n-au făcut asta pe Schindler's List...

Nu mai fiți panseluțe ușor de ofensat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…