Treceți la conținutul principal

Bloggeri, hai să facem RSS feedul mișto iar!

Feedly pe Nexus 7 2013
Nu sunt cu multe feeduri la zi, dar cu cele ale blogurilor românești sunt.

Nu știu alții cum sunt, dar eu refuz cu stoicism să las Facebook sau alt 3rd party să decidă pentru mine dacă văd sau nu articolul bloggerului X. Îmi place să consum tot ce produce persoana respectivă așa că sunt dependent de feedurile RSS. Practic este singurul mod în care pot să fac asta eficient având în vedere că urmăresc 129 de blogguri românești, cam jumătate fiind active săptămânal.

A fost dramă când s-a închis google reader, dar până la urmă nu îmi este rușine nici cu Feedly. Și-a găsit loc în rutina de dimineață. De fapt el reprezintă rutina de dimineață. Cum alții citesc ziare dimineața, eu stau cu nasul în tabletă și mă uit la ce se mai scrie pe bloguri. Și aici vroiam să ajung.

Ca mine mai sunt doar câțiva dacă e să mă iau după datele mele din feedburner: în 2012 aveam ~750 abonați, acum in 2016 am 140. În nici 4 ani am pierdut 82% din abonații la RSS - trend care e oarecum reflectat și la nivel mondial în consumul de feeduri RSS. Așa că dacă am rămas o mână de consumatori vreau să vă propun o chestie.

Hai să nu mai dăm feeduri parțiale!

Înțeleg de ce ați făcut asta când feedurile erau pe val, se pierdea mult trafic, dar în 2016 cred că traficul ăla a ajuns neglijabil. Dacă până și eu îmi permit să pierd 140 de afișări pe articol, cu siguranță puteți și voi. Hai să nu îi mai chinuim cititorii avizi de bloguri. Merită să le facem viața puțin mai ușoară.

Dacă ești blogger și deja ai feedul full, îți mulțumesc. #ireadyou

Dacă nu îl ai full, debifează azi opțiunea! #freetheRSS

[LE] Tot pe același subiect au mai scris Corina și Răzvan.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…