Treceți la conținutul principal

Ce motiv am de upgrade dacă nu se strică?

Lansare Samsung S7 si S7 edge in Romania

Vroiam să scriu astăzi despre cât de util este Google Chromecast 1.0 după 2 ani și trei luni de utilizare, dar mi-am dat seama că pe eMag mai găsești doar versiunea 2.0. Practic, ce am acasă este învechit, mai lent și mai puțin performant. Problema este că funcționează perfect și nu simt nevoia unui upgrade. La fel stă situația și cu tableta Nexus 7 2013. Are 3 ani și merge exemplar pentru ce am eu nevoie (reddit, feedly, twitch & youtube).

Joia trecută am fost la lansarea Samsung-ului S7 si S7 Edge - telefoane exemplare din toate punctele de vedere, dar care nu-mi răspund unei nevoi pe care telefonul actual, Asus ZenFone 2 lansat acum un an, nu o acoperă deja într-un mod decent.

Ok. Are camera mult mai buna și fotografiază mai bine în lumină slabă - lucruri care sunt irelevante dacă le compar cu camera foto pe care o târăsc în permanență după mine: Panasonic LX100. Ah. Așa n-aș mai căra-o? Încă n-au ajuns ajuns telefoanele la nivelul ăla performanță și îmi cam place să o am cu mine.

E vorba de ce scria Vali acum câteva săptămâni: smartphone-urile actuale și-au atins limitele. Și nu e vorba doar de smartphone-uri. În general electronicele par că și-au atins pragul de inovație. Dacă nu mi se strică ceva, nu am motive extrem de serioase să schimb ce deja am. Cel puțin nu pentru minim 3 ani. S-au dus zilele upgrade-urilor anuale.

uitam ieri la ce oferă nou Android N și este o glumiță. Notificări mai complexe? Meniul de setări al telefonului cu mai multe informații pe ecran? Hai lasă-mă! Sunt niște brizbriz-uri care nu schimbă cu nimic modul în care voi folosi telefonul zilnic.

O să ajungem ca în mitul ăla urban despre fiabilitatea mașinilor Mercedes din anii 80 care a trebuit compromisă pentru că nu mai cumpărau oamenii mașini noi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…