Treceți la conținutul principal

Ce motiv am de upgrade dacă nu se strică?

Lansare Samsung S7 si S7 edge in Romania

Vroiam să scriu astăzi despre cât de util este Google Chromecast 1.0 după 2 ani și trei luni de utilizare, dar mi-am dat seama că pe eMag mai găsești doar versiunea 2.0. Practic, ce am acasă este învechit, mai lent și mai puțin performant. Problema este că funcționează perfect și nu simt nevoia unui upgrade. La fel stă situația și cu tableta Nexus 7 2013. Are 3 ani și merge exemplar pentru ce am eu nevoie (reddit, feedly, twitch & youtube).

Joia trecută am fost la lansarea Samsung-ului S7 si S7 Edge - telefoane exemplare din toate punctele de vedere, dar care nu-mi răspund unei nevoi pe care telefonul actual, Asus ZenFone 2 lansat acum un an, nu o acoperă deja într-un mod decent.

Ok. Are camera mult mai buna și fotografiază mai bine în lumină slabă - lucruri care sunt irelevante dacă le compar cu camera foto pe care o târăsc în permanență după mine: Panasonic LX100. Ah. Așa n-aș mai căra-o? Încă n-au ajuns ajuns telefoanele la nivelul ăla performanță și îmi cam place să o am cu mine.

E vorba de ce scria Vali acum câteva săptămâni: smartphone-urile actuale și-au atins limitele. Și nu e vorba doar de smartphone-uri. În general electronicele par că și-au atins pragul de inovație. Dacă nu mi se strică ceva, nu am motive extrem de serioase să schimb ce deja am. Cel puțin nu pentru minim 3 ani. S-au dus zilele upgrade-urilor anuale.

uitam ieri la ce oferă nou Android N și este o glumiță. Notificări mai complexe? Meniul de setări al telefonului cu mai multe informații pe ecran? Hai lasă-mă! Sunt niște brizbriz-uri care nu schimbă cu nimic modul în care voi folosi telefonul zilnic.

O să ajungem ca în mitul ăla urban despre fiabilitatea mașinilor Mercedes din anii 80 care a trebuit compromisă pentru că nu mai cumpărau oamenii mașini noi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…