Treceți la conținutul principal

Ce motiv am de upgrade dacă nu se strică?

Lansare Samsung S7 si S7 edge in Romania

Vroiam să scriu astăzi despre cât de util este Google Chromecast 1.0 după 2 ani și trei luni de utilizare, dar mi-am dat seama că pe eMag mai găsești doar versiunea 2.0. Practic, ce am acasă este învechit, mai lent și mai puțin performant. Problema este că funcționează perfect și nu simt nevoia unui upgrade. La fel stă situația și cu tableta Nexus 7 2013. Are 3 ani și merge exemplar pentru ce am eu nevoie (reddit, feedly, twitch & youtube).

Joia trecută am fost la lansarea Samsung-ului S7 si S7 Edge - telefoane exemplare din toate punctele de vedere, dar care nu-mi răspund unei nevoi pe care telefonul actual, Asus ZenFone 2 lansat acum un an, nu o acoperă deja într-un mod decent.

Ok. Are camera mult mai buna și fotografiază mai bine în lumină slabă - lucruri care sunt irelevante dacă le compar cu camera foto pe care o târăsc în permanență după mine: Panasonic LX100. Ah. Așa n-aș mai căra-o? Încă n-au ajuns ajuns telefoanele la nivelul ăla performanță și îmi cam place să o am cu mine.

E vorba de ce scria Vali acum câteva săptămâni: smartphone-urile actuale și-au atins limitele. Și nu e vorba doar de smartphone-uri. În general electronicele par că și-au atins pragul de inovație. Dacă nu mi se strică ceva, nu am motive extrem de serioase să schimb ce deja am. Cel puțin nu pentru minim 3 ani. S-au dus zilele upgrade-urilor anuale.

uitam ieri la ce oferă nou Android N și este o glumiță. Notificări mai complexe? Meniul de setări al telefonului cu mai multe informații pe ecran? Hai lasă-mă! Sunt niște brizbriz-uri care nu schimbă cu nimic modul în care voi folosi telefonul zilnic.

O să ajungem ca în mitul ăla urban despre fiabilitatea mașinilor Mercedes din anii 80 care a trebuit compromisă pentru că nu mai cumpărau oamenii mașini noi.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…