Treceți la conținutul principal

Povestea blogului în 17 rânduri

Mâine, poimâine se fac 11 ani de când blogul ăsta există într-o formă sau alta și n-am scris nicăieri povestea acestei jucării pe care am început-o din plictiseală. Pe 7 iunie 2005 scriam cu picioarele o însemnare despre cum e trendy să ai blog și despre cum am cedat acestui efect de turmă. Făceam referință la mai mulți cunoscuți de pe forumul ComputerGames.ro care părăsiseră incinta organizată și luaseră calea blogurilor: Zoso și Pigbrother sunt cei pe care îi țin minte acum, dar sunt sigur că erau și alții.

M-am gândit că dacă ei pot să facă asta, atunci cu siguranță pot să o fac și eu. O gândire sănătoasă și tipică vârstei de 20 de ani. Așa că am purces și mi-am luat un domeniu gratuit și spațiu pe server la lx.ro. În nici 2 luni cred că îmi depășisem traficul maxim alocat pe lună. Am fost forțat astfel să trec pe nihasa.xhost.ro pentru că oferea mai multă flexibilitate. Am stat acolo câteva luni până când și această nouă casă s-a dovedit insuficientă.

Template-ul de prin 2010 avea foarte multă personalitate iepurească


Prin noiembrie 2005 am trecut pe Blogger unde spre surprinderea voastră pot spune că sunt și acum. Timp de 6 ani am putut să fiu găsit la bunny-power.blogspot.com, ca în 2011 să îmi iau în sfârșit propriul domeniu. Taaaadaaaa!

10 ani, 10 luni și 4 săptămâni mai târziu eu scriu această însemnare. A 2090-a pe un lucru început din lipsa altor preocupări. Lucru care mi-a marcat semnificativ o treime din viață și care nu pare că va dispărea în viitorul apropiat. Aș putea spune că scriu mai des acum.

########

Istorisirea asta este un tag (wow, de când n-am mai primit unul din ăsta) venit de la Adriana care m-a întrebat dacă aș putea să zic în 17 rânduri povestea blogului ăsta. Am încercat și a ieșit doar o mică parte. E bine și așa.

De ce 17? Pentru ca ea îi ajută pe cei de la Proconsul să fie mai prietenoși social media și să marcheze cei 17 ani de existență pe care trupa tocmai îi împlinește și îi aniversează sâmbăta asta pe 7 mai în Berăria H. Felicitări băieți și să beți o bere și din partea mea.

17 ani, 11 ani, wow ce repede trece timpul!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …