Treceți la conținutul principal

Povestea blogului în 17 rânduri

Mâine, poimâine se fac 11 ani de când blogul ăsta există într-o formă sau alta și n-am scris nicăieri povestea acestei jucării pe care am început-o din plictiseală. Pe 7 iunie 2005 scriam cu picioarele o însemnare despre cum e trendy să ai blog și despre cum am cedat acestui efect de turmă. Făceam referință la mai mulți cunoscuți de pe forumul ComputerGames.ro care părăsiseră incinta organizată și luaseră calea blogurilor: Zoso și Pigbrother sunt cei pe care îi țin minte acum, dar sunt sigur că erau și alții.

M-am gândit că dacă ei pot să facă asta, atunci cu siguranță pot să o fac și eu. O gândire sănătoasă și tipică vârstei de 20 de ani. Așa că am purces și mi-am luat un domeniu gratuit și spațiu pe server la lx.ro. În nici 2 luni cred că îmi depășisem traficul maxim alocat pe lună. Am fost forțat astfel să trec pe nihasa.xhost.ro pentru că oferea mai multă flexibilitate. Am stat acolo câteva luni până când și această nouă casă s-a dovedit insuficientă.

Template-ul de prin 2010 avea foarte multă personalitate iepurească


Prin noiembrie 2005 am trecut pe Blogger unde spre surprinderea voastră pot spune că sunt și acum. Timp de 6 ani am putut să fiu găsit la bunny-power.blogspot.com, ca în 2011 să îmi iau în sfârșit propriul domeniu. Taaaadaaaa!

10 ani, 10 luni și 4 săptămâni mai târziu eu scriu această însemnare. A 2090-a pe un lucru început din lipsa altor preocupări. Lucru care mi-a marcat semnificativ o treime din viață și care nu pare că va dispărea în viitorul apropiat. Aș putea spune că scriu mai des acum.

########

Istorisirea asta este un tag (wow, de când n-am mai primit unul din ăsta) venit de la Adriana care m-a întrebat dacă aș putea să zic în 17 rânduri povestea blogului ăsta. Am încercat și a ieșit doar o mică parte. E bine și așa.

De ce 17? Pentru ca ea îi ajută pe cei de la Proconsul să fie mai prietenoși social media și să marcheze cei 17 ani de existență pe care trupa tocmai îi împlinește și îi aniversează sâmbăta asta pe 7 mai în Berăria H. Felicitări băieți și să beți o bere și din partea mea.

17 ani, 11 ani, wow ce repede trece timpul!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…