Treceți la conținutul principal

Povestea blogului în 17 rânduri

Mâine, poimâine se fac 11 ani de când blogul ăsta există într-o formă sau alta și n-am scris nicăieri povestea acestei jucării pe care am început-o din plictiseală. Pe 7 iunie 2005 scriam cu picioarele o însemnare despre cum e trendy să ai blog și despre cum am cedat acestui efect de turmă. Făceam referință la mai mulți cunoscuți de pe forumul ComputerGames.ro care părăsiseră incinta organizată și luaseră calea blogurilor: Zoso și Pigbrother sunt cei pe care îi țin minte acum, dar sunt sigur că erau și alții.

M-am gândit că dacă ei pot să facă asta, atunci cu siguranță pot să o fac și eu. O gândire sănătoasă și tipică vârstei de 20 de ani. Așa că am purces și mi-am luat un domeniu gratuit și spațiu pe server la lx.ro. În nici 2 luni cred că îmi depășisem traficul maxim alocat pe lună. Am fost forțat astfel să trec pe nihasa.xhost.ro pentru că oferea mai multă flexibilitate. Am stat acolo câteva luni până când și această nouă casă s-a dovedit insuficientă.

Template-ul de prin 2010 avea foarte multă personalitate iepurească


Prin noiembrie 2005 am trecut pe Blogger unde spre surprinderea voastră pot spune că sunt și acum. Timp de 6 ani am putut să fiu găsit la bunny-power.blogspot.com, ca în 2011 să îmi iau în sfârșit propriul domeniu. Taaaadaaaa!

10 ani, 10 luni și 4 săptămâni mai târziu eu scriu această însemnare. A 2090-a pe un lucru început din lipsa altor preocupări. Lucru care mi-a marcat semnificativ o treime din viață și care nu pare că va dispărea în viitorul apropiat. Aș putea spune că scriu mai des acum.

########

Istorisirea asta este un tag (wow, de când n-am mai primit unul din ăsta) venit de la Adriana care m-a întrebat dacă aș putea să zic în 17 rânduri povestea blogului ăsta. Am încercat și a ieșit doar o mică parte. E bine și așa.

De ce 17? Pentru ca ea îi ajută pe cei de la Proconsul să fie mai prietenoși social media și să marcheze cei 17 ani de existență pe care trupa tocmai îi împlinește și îi aniversează sâmbăta asta pe 7 mai în Berăria H. Felicitări băieți și să beți o bere și din partea mea.

17 ani, 11 ani, wow ce repede trece timpul!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…