Treceți la conținutul principal

Pokemon Go - doar pentru că ești afară nu înseamnă că nu farmezi

Pokemon Go Farming Offline


Farming, pentru cei care nu sunt familiari cu termenul ăsta din industria jocurilor pe calculator, e să faci același lucru iar și iar în speranța că vei aduna suficient X pentru a face obiectul Y care e mai puternic ca ce aveai tu până acum și care te ajută să aduni mai ușor X+1 pentru a face Y+1. Procesul în sine putând să se continue la infinit, dacă jocul e făcut mișto gen Diablo 3, și în general fiind destul de frustrant după o anumită perioadă.

Pokemon Go a prins în draci atât în rândul gamerilor, cât și al celor care nu au treabă cu jocurile, dar asta nu înseamnă că jocul e altceva decât un farm-fest. Ok! Poate este puțin mai distractiv momentan că vine cu factorul ăsta de noutate trebuie să ieși din casă, dar asta nu schimbă fundamental conceptul care îl are în spate.

Caută pokestop-uri pentru a prinde armate de pokemoni pentru a putea upgrada unu amărât dintre ei ca să îl duci la un gym ca să îți iei bătaie de la un jucător mai dedicat ca tine. Este o poveste fără sfârșit cum ar spune BUG.

Problema e că povestea asta o să se fâstâcească destul de repede. Entuziasmul oamenilor de a bate jumătate de oraș pe jos o să dispară în momentul în care majoritatea își vor da seama că nu sunt buni la singurul end-game al jocului. Că tot ce au făcut până acum e inutil dacă n-au stropit totul cu niște bani reali. Sau că lipsa unui skill real la jocul ăsta înseamnă că tot timpul vor fi la mila zeului Random.

Păcat de toate brandurile astea care acum se dau cu capul de pereți să facă ceva cu Pokemoni că e pe val și trebuie atins demograficul ăsta tânăr pentru că în câteva săptămâni hype-ul o să dispară și oamenii se vor plictisi să facă farmingul ăsta offline. Moment în care maniacii or să fie și mai greu de înfrânt și jocul și mai frustrant din punctul ăsta de vedere.

Cel mai potent Pokemon al meu are 330-340 power și n-am văzut gym care să fie păzit de ceva sub 700 power - asta ieri, azi probabil că toți au peste mie. A fost fun, acum să ne întoarcem la jocurile noastre mai serioase. Măcar vom putea să ne lăudăm în fața nepoților că am supraviețuit Marii Vânători de Pokemoni din 2016.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…