Treceți la conținutul principal

Pokemon Go - doar pentru că ești afară nu înseamnă că nu farmezi

Pokemon Go Farming Offline


Farming, pentru cei care nu sunt familiari cu termenul ăsta din industria jocurilor pe calculator, e să faci același lucru iar și iar în speranța că vei aduna suficient X pentru a face obiectul Y care e mai puternic ca ce aveai tu până acum și care te ajută să aduni mai ușor X+1 pentru a face Y+1. Procesul în sine putând să se continue la infinit, dacă jocul e făcut mișto gen Diablo 3, și în general fiind destul de frustrant după o anumită perioadă.

Pokemon Go a prins în draci atât în rândul gamerilor, cât și al celor care nu au treabă cu jocurile, dar asta nu înseamnă că jocul e altceva decât un farm-fest. Ok! Poate este puțin mai distractiv momentan că vine cu factorul ăsta de noutate trebuie să ieși din casă, dar asta nu schimbă fundamental conceptul care îl are în spate.

Caută pokestop-uri pentru a prinde armate de pokemoni pentru a putea upgrada unu amărât dintre ei ca să îl duci la un gym ca să îți iei bătaie de la un jucător mai dedicat ca tine. Este o poveste fără sfârșit cum ar spune BUG.

Problema e că povestea asta o să se fâstâcească destul de repede. Entuziasmul oamenilor de a bate jumătate de oraș pe jos o să dispară în momentul în care majoritatea își vor da seama că nu sunt buni la singurul end-game al jocului. Că tot ce au făcut până acum e inutil dacă n-au stropit totul cu niște bani reali. Sau că lipsa unui skill real la jocul ăsta înseamnă că tot timpul vor fi la mila zeului Random.

Păcat de toate brandurile astea care acum se dau cu capul de pereți să facă ceva cu Pokemoni că e pe val și trebuie atins demograficul ăsta tânăr pentru că în câteva săptămâni hype-ul o să dispară și oamenii se vor plictisi să facă farmingul ăsta offline. Moment în care maniacii or să fie și mai greu de înfrânt și jocul și mai frustrant din punctul ăsta de vedere.

Cel mai potent Pokemon al meu are 330-340 power și n-am văzut gym care să fie păzit de ceva sub 700 power - asta ieri, azi probabil că toți au peste mie. A fost fun, acum să ne întoarcem la jocurile noastre mai serioase. Măcar vom putea să ne lăudăm în fața nepoților că am supraviețuit Marii Vânători de Pokemoni din 2016.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…