Treceți la conținutul principal

Bartender România - un reality show pentru pasionații de mixology

Flair Angel - Ecuador
Ecuador in the making
Săptămâna asta am dat o fugă pe la barul Flair Angel (Palatul Bragadiru de pe Calea Rahovei) pentru a afla puțin mai multe despre un curent ce începe să se facă remarcat din ce în ce mai des și prin barurile noastre cu pretenții: mixology. Adică abilitatea de a face un cocktail să fie special atât la gust cât și la aspect. Pretențios, nu?

Ajuns în bar, m-au întâmpinat cu o băutură inventată chiar de ei: Ecuador. Un gin tonic reinterpretat cu piure de mango și piper care și-a tot găsit drum către mine de vreo 3-4 ori în seara respectivă. Așa sunt eu, aprofundez experiența dacă găsesc ceva ce îmi place.

După cele 4 pahare, recunosc acum că au fost patru, m-am simțit aventuros și am zis să îi provoc cu un mix care să se potrivească gusturilor mele de moment. Le-am zis că aș vrea ceva puțin mai amărui cu un aftertaste de citrice și am primit imediat ceea ce mi-am dorit într-un cocktail despre care am aflat ulterior că este semnătura tipului care mi l-a făcut. Coincidență sau nu, trebuie să recunosc că e o artă asta.

Flair Angel
Flair Angel este un loc micuț, ferit de zgomotul Centrului Vechi, dar cu o atmosferă incredibilă.

Odată spartă gheața i-am întrebat despre proiectul lor pe care îl fac în colaborare cu Pepsi, acest reality show online numit Bartender România.

Am aflat că este un spectacol de tip reality show în care au plecat prin țară pentru a îi cunoaște și a îi provoca pe cei mai buni barmani la o competiție de mixologie. Căutarea e deja surprinsă în 4 episoade foarte bine filmate pentru un proiect doar online, iar competiția ce a și avut loc vara asta urmează să fie difuzată în alte două episoade.

At Flair Angel

Episoadele online se găsesc pe vimeo.com, iar mai multe informații despre show pe bartenderromania.ro. Eu m-am uitat la vreo două deja și mi-a plăcut ceea ce am văzut, chiar dacă e despre o lume cu care nu sunt extrem de familiar.

Seara am încheiat-o cu gândul că vreau să revin cât de curând la micuțul bar de la Palatul Bragadiru pentru a mai încerca ceva nou. Martor al dezbaterilor înfocate de după e șoferul de Uber care a primit astfel și un crash course în mixologie. Dacă ajungeți p-acolo, recomand să începeți cu un Ecuador. E fix ce trebuie.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…