Treceți la conținutul principal

250 de zile de reciclare selectivă


New Year's resolution-ul meu de anul ăsta a fost să reciclez selectiv tot ce folosesc în casă. O idee ce părea puțin complicată la început, dar care s-a dovedit extrem de simplă pe parcurs. Am pornit prin mă informa ce e de reciclat și ce nu este. Greu de scos informațiile astea, toate site-urile despre reciclare cumva omit sau ascund foarte bine această secțiune. În următorul paragraf concentrez tot ce am învățat:

Plasticele din categoriile 1,2 și 5 se reciclează. Categoria se găsește foarte ușor în triunghiul de reciclare prezent pe fiecare ambalaj de plastic. Nu se reciclează CD-urile, DVD-urile și celelalte categorii. Hârtia se reciclează toată dacă nu este plastifiată, cerată sau contaminată de ulei/mâncare. Același principiu se aplică și pentru carton. Șervețele și hârtie igenică nu se reciclează. Dozele de aluminiu și conservele merg în recipientul pentru plastice odată ce le-ai clătit de resturi. Sticla la sticlă - asta e cel mai ușor.

Separarea deșeurilor o fac în casă în vreo 3 pungi mari de la Jumbo pe care le țin în balconul de la bucătărie unde oricum am spațiu berechet. Cam odată pe lună strâng suficient material pentru un drum la pubelele de reciclare selectivă. În general îl sincronizez cu un drum pe care oricum îl fac cu mașina ca să fie mai ușor pentru spate și orgoliul masculin.

Nu e nimic complicat și ajută să se umfle pipota în tine. Te face să te simți cu adevărat mai bun fața de ceilalți. Și chiar nu fac mișto. Parcă după te uiți altfel la vecinii care nu reciclează.

Am scris despre asta pentru că Doru m-a rugat să fac puțin zgomot pentru un proiect al unor prieteni de ai lui: inverde.ro. E vorba de un proiect care "își propune să realizeze la nivel național un sistem online de corelare a generării de deșeuri din HORECA și Retail cu posibilitățile de colectare de ambalaje ale operatorilor din branșă."

Cum ar spune americanul, face sens. Retail-ul și restaurantele au multe plastice și hârtie pe care o pot recicla cu succes. Să sperăm că o să prindă și va crește procentul de reciclare selectivă de la 6-7% la puțin mai bine. Nu zic nivelul Suediei cu 99%, ci măcar un 20% dacă scoatem în 2-3 ani tot e bine.

Ceea ce îmi aduce aminte că ar trebui să dau o fugă pe la pubelele de reciclare. Deja am vreo 35 de sticle de bere și cidru de care ar trebui să mă despart. Poate în weekend. 

Comentarii

  1. Am o curiozitate. De ce merge aluminiul la recipientul pentru plastice?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din câte știu eu, și aici sper să mă corecteze dacă mă înșel, oricum se face o triere manuală la centrul de reciclare. De asta și toate 3 pubelele sunt vărsate în aceeași mașină. Important pentru ei e să nu existe contaminare cu resturi de mâncare, ulei, etc.

      Ștergere
  2. Asta tot nu o inteleg, de ce le separam pe pubele colorate daca tot intra toate si se amesteca in acelasi container pana la o alta sortare...manuala.
    Cu toate astea eu tot le sortez si le pun in pubelele corecte :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că ajung la stații de sortare unde sunt luate manual. Este mai ieftin așa decât să le iei separat și apoi să le sortezi manual ca să fii sigur că n-a pus cineva ceva greșit. Oricum trebuie sortate că nu toată hârtia s-a născut egală și la fel stă și treaba cu plasticele.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…