Treceți la conținutul principal

250 de zile de reciclare selectivă


New Year's resolution-ul meu de anul ăsta a fost să reciclez selectiv tot ce folosesc în casă. O idee ce părea puțin complicată la început, dar care s-a dovedit extrem de simplă pe parcurs. Am pornit prin mă informa ce e de reciclat și ce nu este. Greu de scos informațiile astea, toate site-urile despre reciclare cumva omit sau ascund foarte bine această secțiune. În următorul paragraf concentrez tot ce am învățat:

Plasticele din categoriile 1,2 și 5 se reciclează. Categoria se găsește foarte ușor în triunghiul de reciclare prezent pe fiecare ambalaj de plastic. Nu se reciclează CD-urile, DVD-urile și celelalte categorii. Hârtia se reciclează toată dacă nu este plastifiată, cerată sau contaminată de ulei/mâncare. Același principiu se aplică și pentru carton. Șervețele și hârtie igenică nu se reciclează. Dozele de aluminiu și conservele merg în recipientul pentru plastice odată ce le-ai clătit de resturi. Sticla la sticlă - asta e cel mai ușor.

Separarea deșeurilor o fac în casă în vreo 3 pungi mari de la Jumbo pe care le țin în balconul de la bucătărie unde oricum am spațiu berechet. Cam odată pe lună strâng suficient material pentru un drum la pubelele de reciclare selectivă. În general îl sincronizez cu un drum pe care oricum îl fac cu mașina ca să fie mai ușor pentru spate și orgoliul masculin.

Nu e nimic complicat și ajută să se umfle pipota în tine. Te face să te simți cu adevărat mai bun fața de ceilalți. Și chiar nu fac mișto. Parcă după te uiți altfel la vecinii care nu reciclează.

Am scris despre asta pentru că Doru m-a rugat să fac puțin zgomot pentru un proiect al unor prieteni de ai lui: inverde.ro. E vorba de un proiect care "își propune să realizeze la nivel național un sistem online de corelare a generării de deșeuri din HORECA și Retail cu posibilitățile de colectare de ambalaje ale operatorilor din branșă."

Cum ar spune americanul, face sens. Retail-ul și restaurantele au multe plastice și hârtie pe care o pot recicla cu succes. Să sperăm că o să prindă și va crește procentul de reciclare selectivă de la 6-7% la puțin mai bine. Nu zic nivelul Suediei cu 99%, ci măcar un 20% dacă scoatem în 2-3 ani tot e bine.

Ceea ce îmi aduce aminte că ar trebui să dau o fugă pe la pubelele de reciclare. Deja am vreo 35 de sticle de bere și cidru de care ar trebui să mă despart. Poate în weekend. 

Comentarii

  1. Am o curiozitate. De ce merge aluminiul la recipientul pentru plastice?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din câte știu eu, și aici sper să mă corecteze dacă mă înșel, oricum se face o triere manuală la centrul de reciclare. De asta și toate 3 pubelele sunt vărsate în aceeași mașină. Important pentru ei e să nu existe contaminare cu resturi de mâncare, ulei, etc.

      Ștergere
  2. Asta tot nu o inteleg, de ce le separam pe pubele colorate daca tot intra toate si se amesteca in acelasi container pana la o alta sortare...manuala.
    Cu toate astea eu tot le sortez si le pun in pubelele corecte :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că ajung la stații de sortare unde sunt luate manual. Este mai ieftin așa decât să le iei separat și apoi să le sortezi manual ca să fii sigur că n-a pus cineva ceva greșit. Oricum trebuie sortate că nu toată hârtia s-a născut egală și la fel stă și treaba cu plasticele.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…