Treceți la conținutul principal

250 de zile de reciclare selectivă


New Year's resolution-ul meu de anul ăsta a fost să reciclez selectiv tot ce folosesc în casă. O idee ce părea puțin complicată la început, dar care s-a dovedit extrem de simplă pe parcurs. Am pornit prin mă informa ce e de reciclat și ce nu este. Greu de scos informațiile astea, toate site-urile despre reciclare cumva omit sau ascund foarte bine această secțiune. În următorul paragraf concentrez tot ce am învățat:

Plasticele din categoriile 1,2 și 5 se reciclează. Categoria se găsește foarte ușor în triunghiul de reciclare prezent pe fiecare ambalaj de plastic. Nu se reciclează CD-urile, DVD-urile și celelalte categorii. Hârtia se reciclează toată dacă nu este plastifiată, cerată sau contaminată de ulei/mâncare. Același principiu se aplică și pentru carton. Șervețele și hârtie igenică nu se reciclează. Dozele de aluminiu și conservele merg în recipientul pentru plastice odată ce le-ai clătit de resturi. Sticla la sticlă - asta e cel mai ușor.

Separarea deșeurilor o fac în casă în vreo 3 pungi mari de la Jumbo pe care le țin în balconul de la bucătărie unde oricum am spațiu berechet. Cam odată pe lună strâng suficient material pentru un drum la pubelele de reciclare selectivă. În general îl sincronizez cu un drum pe care oricum îl fac cu mașina ca să fie mai ușor pentru spate și orgoliul masculin.

Nu e nimic complicat și ajută să se umfle pipota în tine. Te face să te simți cu adevărat mai bun fața de ceilalți. Și chiar nu fac mișto. Parcă după te uiți altfel la vecinii care nu reciclează.

Am scris despre asta pentru că Doru m-a rugat să fac puțin zgomot pentru un proiect al unor prieteni de ai lui: inverde.ro. E vorba de un proiect care "își propune să realizeze la nivel național un sistem online de corelare a generării de deșeuri din HORECA și Retail cu posibilitățile de colectare de ambalaje ale operatorilor din branșă."

Cum ar spune americanul, face sens. Retail-ul și restaurantele au multe plastice și hârtie pe care o pot recicla cu succes. Să sperăm că o să prindă și va crește procentul de reciclare selectivă de la 6-7% la puțin mai bine. Nu zic nivelul Suediei cu 99%, ci măcar un 20% dacă scoatem în 2-3 ani tot e bine.

Ceea ce îmi aduce aminte că ar trebui să dau o fugă pe la pubelele de reciclare. Deja am vreo 35 de sticle de bere și cidru de care ar trebui să mă despart. Poate în weekend. 

Comentarii

  1. Am o curiozitate. De ce merge aluminiul la recipientul pentru plastice?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din câte știu eu, și aici sper să mă corecteze dacă mă înșel, oricum se face o triere manuală la centrul de reciclare. De asta și toate 3 pubelele sunt vărsate în aceeași mașină. Important pentru ei e să nu existe contaminare cu resturi de mâncare, ulei, etc.

      Ștergere
  2. Asta tot nu o inteleg, de ce le separam pe pubele colorate daca tot intra toate si se amesteca in acelasi container pana la o alta sortare...manuala.
    Cu toate astea eu tot le sortez si le pun in pubelele corecte :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că ajung la stații de sortare unde sunt luate manual. Este mai ieftin așa decât să le iei separat și apoi să le sortezi manual ca să fii sigur că n-a pus cineva ceva greșit. Oricum trebuie sortate că nu toată hârtia s-a născut egală și la fel stă și treaba cu plasticele.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…