Treceți la conținutul principal

250 de zile de reciclare selectivă


New Year's resolution-ul meu de anul ăsta a fost să reciclez selectiv tot ce folosesc în casă. O idee ce părea puțin complicată la început, dar care s-a dovedit extrem de simplă pe parcurs. Am pornit prin mă informa ce e de reciclat și ce nu este. Greu de scos informațiile astea, toate site-urile despre reciclare cumva omit sau ascund foarte bine această secțiune. În următorul paragraf concentrez tot ce am învățat:

Plasticele din categoriile 1,2 și 5 se reciclează. Categoria se găsește foarte ușor în triunghiul de reciclare prezent pe fiecare ambalaj de plastic. Nu se reciclează CD-urile, DVD-urile și celelalte categorii. Hârtia se reciclează toată dacă nu este plastifiată, cerată sau contaminată de ulei/mâncare. Același principiu se aplică și pentru carton. Șervețele și hârtie igenică nu se reciclează. Dozele de aluminiu și conservele merg în recipientul pentru plastice odată ce le-ai clătit de resturi. Sticla la sticlă - asta e cel mai ușor.

Separarea deșeurilor o fac în casă în vreo 3 pungi mari de la Jumbo pe care le țin în balconul de la bucătărie unde oricum am spațiu berechet. Cam odată pe lună strâng suficient material pentru un drum la pubelele de reciclare selectivă. În general îl sincronizez cu un drum pe care oricum îl fac cu mașina ca să fie mai ușor pentru spate și orgoliul masculin.

Nu e nimic complicat și ajută să se umfle pipota în tine. Te face să te simți cu adevărat mai bun fața de ceilalți. Și chiar nu fac mișto. Parcă după te uiți altfel la vecinii care nu reciclează.

Am scris despre asta pentru că Doru m-a rugat să fac puțin zgomot pentru un proiect al unor prieteni de ai lui: inverde.ro. E vorba de un proiect care "își propune să realizeze la nivel național un sistem online de corelare a generării de deșeuri din HORECA și Retail cu posibilitățile de colectare de ambalaje ale operatorilor din branșă."

Cum ar spune americanul, face sens. Retail-ul și restaurantele au multe plastice și hârtie pe care o pot recicla cu succes. Să sperăm că o să prindă și va crește procentul de reciclare selectivă de la 6-7% la puțin mai bine. Nu zic nivelul Suediei cu 99%, ci măcar un 20% dacă scoatem în 2-3 ani tot e bine.

Ceea ce îmi aduce aminte că ar trebui să dau o fugă pe la pubelele de reciclare. Deja am vreo 35 de sticle de bere și cidru de care ar trebui să mă despart. Poate în weekend. 

Comentarii

  1. Am o curiozitate. De ce merge aluminiul la recipientul pentru plastice?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din câte știu eu, și aici sper să mă corecteze dacă mă înșel, oricum se face o triere manuală la centrul de reciclare. De asta și toate 3 pubelele sunt vărsate în aceeași mașină. Important pentru ei e să nu existe contaminare cu resturi de mâncare, ulei, etc.

      Ștergere
  2. Asta tot nu o inteleg, de ce le separam pe pubele colorate daca tot intra toate si se amesteca in acelasi container pana la o alta sortare...manuala.
    Cu toate astea eu tot le sortez si le pun in pubelele corecte :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că ajung la stații de sortare unde sunt luate manual. Este mai ieftin așa decât să le iei separat și apoi să le sortezi manual ca să fii sigur că n-a pus cineva ceva greșit. Oricum trebuie sortate că nu toată hârtia s-a născut egală și la fel stă și treaba cu plasticele.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…