Treceți la conținutul principal

Campionatul de trecut pe roșu


E o dimineață ca oricare alta și eu iar am prins semaforul de la fântânile de la Unirii. Mă uit în jur și încerc să dibuiesc cine o să fie marele câștigător de azi. E greu, par să fie mai mulți pretendenți ca niciodată. Îi studiez cu interes.

Oare care dintre ei o să fie campionul de azi? Corporatistul căruia nu i-a sunat alarma când trebuie? Gagicuța cu fustiță scurtă care tremură ca o piftie? sau băiatul care mestecă o sămânță în timp ce face o combinată la telefon cu ceva casetofon bengos?

Traficul se mai domolește și încep să treacă mașini din ce în ce mai rar, dar și mult mai repede. Acum e momentul să vedem cine are tupeu. Din grup se desprinde în sfârșit cel care nu mai poate să aștepte 10 secunde.

Este exact cel la care mă așteptam. Cel care a venit ultimul la semafor. Cel mai bătrân, cel mai încet și cel cu handicapul locomotor cel mai evident dintre noi toți cei care așteptăm omulețul verde. Cu bastonul tremurând se lansează cu viteza melcului turbat către refugiul dintre benzi.

Din sensul pe care îl traversează vine profesorul care forțează mai mult decât ar trebui mașina mult prea mică sau mult prea veche. Claxon scurt. Claxon scurt. Claxon scurt. Claxooooooon lung. Claxon intermitent!

Nicio reacție din partea campionului. Se face că nu îl aude sau poate chiar nu îl aude. Poker face cum rar vezi la campionatele de jocuri de noroc. Își vede liniștit de drum și nici măcar nu o frântură de importanță nu îi acordă deja scârțâitoarei mașini.

A câștigat și bătălia asta.

Între timp s-a pus verde și ne urnim și noi. Îl depășim ușor că abia se prelinsese până la refugiul dintre benzi, dar îl privim cu admirație. YOLO!

Mâine la aceeași oră vom avea alt campion, chit că o să fie o copie fidelă a celui de azi, care va împunge puțin viața cu bastonul.

What a great time to be and to feel alive!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…