Treceți la conținutul principal

Românisme - îngrășatul porcului în ajun


Citeam de dimineață mostra de înțelepciune a lui Eftimie despre motivele pentru care cei bătrâni votează cu cine votează și mă gândeam la o discuție relativ recentă cu niște prieteni. Eu le ziceam că nu îi judec pe vârstnicii care votează cum același partid de zeci de ani. Atât știu, atât fac. Pensia este sfântă și orice modificare în rău este o declarație de război. Și așa ar și trebui să fie. Nu. Problema nu e la această masă de oameni. Ei de bine de rău votează la fel de 20 de ani încoace cu o precizie de invidiat.

Nu, problema este la noi, cei tineri. La toți activiștii de canapea care credem că lucrurile se pot schimba cu un share. Cu un Nu vota cu ăla ca e hoț și atât. Noi cei care ne trezim în ajun că n-am atins targetul și băgăm tare toată noaptea ca să iasă bine. Că așa ne-am obișnuit și că așa suntem. O întreagă generație capabilă de lucruri mărețe, dar doar în zvâcniri scurte că apoi ne găsim altă preocupare și uităm de ce am tras tare acum două săptămâni. Lucru ăsta s-a văzut cel mai bine la protestele de anul trecut.

Problema e că astfel de percepții nu se schimbă de pe o zi pe alta. E precum efectul eroziv al apei. Pișă-te pe o piatră cu toată puterea și vei vedea că doar ai reușit să te stropești. Fă asta ani la rândul cu moderație și o să vezi schimbări vizibile. Eh. Lucrul ăsta nu-l înțelegem sau nu avem timp de el pentru că recompensa nu este imediată.

De asta la alegerile din '08 echipa de campanie a lui Obama îi îndemna cu câteva luni înainte de alegeri pe tineri să își viziteze bunicii în Florida mai des. Ca să aibă timp să le vorbească și ca să îi convingă că poate Obama e mai bun - că ăsta e un proces care are nevoie de timp. Buni o să zică da la orice îi zici că doar se bucură că te vede. Treci mai des p-acasă și vorbește-le și poate chiar te vor asculta. Poate chiar vor înțelege.

Din acest motiv mai degrabă susțin campaniile care doar îndrumă lumea la vot. Poate așa se contrabalansează procentul de bunici care votează. Statistic vorbind, fiecare pensionar are un nepot care ar putea să îi anuleze votul, dar cine are timp de vot? E mai ușor să te lamentezi pe Facebook. Să faci mișto pe #hashtaguri și prin meme-uri. Ești rebel și ridici un măreț deget mijlociu sistemului. So hipsterish. Dar dacă îți păsa cu adevărat te apucai să faci lobby de luni de zile. Dacă nu printre bunici, măcar printre prieteni.

Dar cine are timp de prostii din astea? E mai important să ne dăm cu părere de Trump și Hillary că alegerile lor sunt mai cooleanu. Ai noștri oricum sunt toți o apă și un pământ. Nu? Hmm. Am și uitat de la ce am plecat scriind rândurile astea. Noroc că am dat share! #win

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…