Treceți la conținutul principal

Românisme - îngrășatul porcului în ajun


Citeam de dimineață mostra de înțelepciune a lui Eftimie despre motivele pentru care cei bătrâni votează cu cine votează și mă gândeam la o discuție relativ recentă cu niște prieteni. Eu le ziceam că nu îi judec pe vârstnicii care votează cum același partid de zeci de ani. Atât știu, atât fac. Pensia este sfântă și orice modificare în rău este o declarație de război. Și așa ar și trebui să fie. Nu. Problema nu e la această masă de oameni. Ei de bine de rău votează la fel de 20 de ani încoace cu o precizie de invidiat.

Nu, problema este la noi, cei tineri. La toți activiștii de canapea care credem că lucrurile se pot schimba cu un share. Cu un Nu vota cu ăla ca e hoț și atât. Noi cei care ne trezim în ajun că n-am atins targetul și băgăm tare toată noaptea ca să iasă bine. Că așa ne-am obișnuit și că așa suntem. O întreagă generație capabilă de lucruri mărețe, dar doar în zvâcniri scurte că apoi ne găsim altă preocupare și uităm de ce am tras tare acum două săptămâni. Lucru ăsta s-a văzut cel mai bine la protestele de anul trecut.

Problema e că astfel de percepții nu se schimbă de pe o zi pe alta. E precum efectul eroziv al apei. Pișă-te pe o piatră cu toată puterea și vei vedea că doar ai reușit să te stropești. Fă asta ani la rândul cu moderație și o să vezi schimbări vizibile. Eh. Lucrul ăsta nu-l înțelegem sau nu avem timp de el pentru că recompensa nu este imediată.

De asta la alegerile din '08 echipa de campanie a lui Obama îi îndemna cu câteva luni înainte de alegeri pe tineri să își viziteze bunicii în Florida mai des. Ca să aibă timp să le vorbească și ca să îi convingă că poate Obama e mai bun - că ăsta e un proces care are nevoie de timp. Buni o să zică da la orice îi zici că doar se bucură că te vede. Treci mai des p-acasă și vorbește-le și poate chiar te vor asculta. Poate chiar vor înțelege.

Din acest motiv mai degrabă susțin campaniile care doar îndrumă lumea la vot. Poate așa se contrabalansează procentul de bunici care votează. Statistic vorbind, fiecare pensionar are un nepot care ar putea să îi anuleze votul, dar cine are timp de vot? E mai ușor să te lamentezi pe Facebook. Să faci mișto pe #hashtaguri și prin meme-uri. Ești rebel și ridici un măreț deget mijlociu sistemului. So hipsterish. Dar dacă îți păsa cu adevărat te apucai să faci lobby de luni de zile. Dacă nu printre bunici, măcar printre prieteni.

Dar cine are timp de prostii din astea? E mai important să ne dăm cu părere de Trump și Hillary că alegerile lor sunt mai cooleanu. Ai noștri oricum sunt toți o apă și un pământ. Nu? Hmm. Am și uitat de la ce am plecat scriind rândurile astea. Noroc că am dat share! #win

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…