Despre respect, mâncare și șnițele proaste
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
I am Attentive Inventor :D
RăspundețiȘtergereIar fosta (când era curentă) m-a analizat la Psych Me! şi i-a scuipat rezultatul Cautious Artist.
Well I be damn, both of them are somewhat correct. Long live Forer-bullşit!
cam tarziu ai dat de el. mie mi-a iesit attentive creator.
RăspundețiȘtergerehttp://spasmeurbane.blogspot.com/2006/06/me-myself-and-i_20.html
animated leader
RăspundețiȘtergereAdvocating inventor.
RăspundețiȘtergere