Treceți la conținutul principal

Blogging, etica si nori de ciocolata

Ce ma enerveaza pe mine la unii bloggerii romani? Lasitatea si fuga de responsabilitate. Sub acoperirea anonimatului poti sa o dai in calomnie asa la plictiseala. Poate sa iti faca cineva ceva? Evident ca da ... verbalizari vulgare ale unei lupte din start pierdute cu morile de vant. Eu tot nu inteleg de unde aceasta atractie bolnava pentru blogosfera pe care paradoxal o renegi.

Credibilitatea pana la urma e localizata sau argumentata? Argumentarea e foarte usor de realizat cand in mod deliberat sa exclude contextul in care a fost facuta o afirmatie ... asa ca pe moment putem spune ca argumentarea pica. Ramane localizarea ... oare te ajuta sa ai incredere in ceva odata ce ii cunosti backgroundul?

Exista credibilitate irefutabila doar ca a dat dovada de transparenta pe propriul blog? Nu .. normal. Asa ca pentru a cladi o credibilitate in fata cititorului e necesara o transparenta si o argumentare solida. De ce tot insist pe aceasta credibilitate? parca era vorba etica. Insist pentru ca m`am saturat de toti anonimii care se gasesc sa faca analize de tot felul ... si in special blogosferice.

Etica o aplicam la argumentare si la blogging in general ... dar faci asta fie pentru a avea credibilitatea in ochii cititorilor fie pentru a iti respecta propriul cod etic ... sau poate chiar reusesc amandoua sa fie satisfacute. Cei care fac asta pentru cititori se numesc jurnalisti si isi cam vand sufletul diavolului in caz de deadline. A doua categorie care face asta pentru a isi respecta propriul standard etic care printr`o coincidenta este acceptat si de cititori ... sunt bloggeri.

La discutiile de la netoo 5 s`a tot vorbit despre un cod deontologic pe care bloggerii sa il respecte si sa il accepte. Hmmm ce am spus eu pana acum? Astia sunt jurnalisti ... oameni pentru care cititorii conteaza ... pentru care articolul respectiv reprezinta sursa de venit. Asta nu inseamna ca resping ideea de scolarizare etica a bloggerilor. Sunt de acord cu promovarea benevola a unor reguli de bun simt ... dar de la asta pana la un cod deontologic mi se pare cale lunga.

Pentru mine notiunea de cod implica o impunere .... si ca orice impunere trebuie sa existe si niste repercursiuni pentru cei care nu respecta regulile acestea. E necesara o autoritate care se sactioneze orice tentativa de insubordonare ... astfel realizandu`se o standardizare la nivel de blogosfera. What the fuck? Si cum propui sa faci asta? Nici nu are rost sa zic ca se pierde foarte mult din factorul de " fun " care motiveaza bloggerii sa scrie.

Daca nu era vorba de etica probabil ca s`ar fi putut realiza ... dar asa e imposibil sa ii insuflii cuiva un sistem de valori pe care sa il inghita asa nemestecat. Dar destul despre etica ... esti deja la varsta la care stii sa faci diferenta intre bine si rau.


Revenind la nickurile astea anonime pe net .... pot sa reprezinte o autoritate? sa aiba suficienta credibilitate incat sa influenteze mase? hahahahahh sper ca nu ... si zic asta cu gandul la niste cazuri celebre de asumare falsa a unei identitati (faimosul blog al unei prostituate in londra care ulterior s`a dovedit ca era profesoara si nu avea nicio treaba cu meseria respectiva).

Astea fiind zise ... iti pui intrebarea: ce te opreste sa fii pe net orice vrei tu? Etica ? O da ... pai atunci daca nu avem un sistem etic puternic ... cum poti sa fii credibil? Tadaaaa. Pai nu prea poti sa fii o sursa de informatii credibila. Din pacate toata joaca asta de informatii incerte ... creeaza senzatie ... si atrage un numar insemnat de cititori in cautare tocmai de senzational.

Poate am exagerat nitel dar prefer o contopire real life cu internet life fata de o disociere clara. Vorbesc exclusiv de bloggeri cu issues cu blogosfera .... cei in fuga dupa senzational si cei pusi pe controverse. Stats whore cred ca este cuvantul ...

Scriu si eu asa la rautate ... ca m`am saturat sa ii vad senzationali in direct pe toti *hihihiihih* . De ce nu se termina cu o concluzie geniala? Dupa o masa imbelsugata ... cheful de a mai scrie s`a disipat prin porii deschisi. Dar concluzia puteti sa o trageti voi singurei ... ca sunteti copii mari si vaccinati.

Comentarii

  1. Oare sunt printre singurii bloggeri care si-a dat detaliile reale si acceptat argumentarea face2face ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Auzi, Iepurilă?
    Tu chiar nu pricepi?
    Zici tu: "E necesara o autoritate care se sactioneze orice tentativa de insubordonare ..."
    Ai văzut că stii?
    1) Fă o cerere de înscriere în P.C.R.™
    (Partidul Comănescian Român).
    2) Depui jurămîntul de credință.
    3) Ți se va elibera carnetu'.
    4) Vei putea vota în orice inițiativă a P.C.R.™

    Rezultat: Condamnarea cu mînie blogosferică
    a devianților de la linia P.C.R.™ va fi la îndemîna ta

    Dacă tot n-ai priceput...

    http://subiectiv.ro/media/anti-pseudojurnalisti/#comments

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ai inteles ideea ... o standardizare nu se poate realiza fara cineva care sa reglementeze asta . Iei cuvantul " sactionare " mult prea dur. Si oricum ideea de baza era ca nu se poate realiza asta in blogosfera in momentul actual si nici la nivel universal.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…