Treceți la conținutul principal

Blogging, etica si nori de ciocolata

Ce ma enerveaza pe mine la unii bloggerii romani? Lasitatea si fuga de responsabilitate. Sub acoperirea anonimatului poti sa o dai in calomnie asa la plictiseala. Poate sa iti faca cineva ceva? Evident ca da ... verbalizari vulgare ale unei lupte din start pierdute cu morile de vant. Eu tot nu inteleg de unde aceasta atractie bolnava pentru blogosfera pe care paradoxal o renegi.

Credibilitatea pana la urma e localizata sau argumentata? Argumentarea e foarte usor de realizat cand in mod deliberat sa exclude contextul in care a fost facuta o afirmatie ... asa ca pe moment putem spune ca argumentarea pica. Ramane localizarea ... oare te ajuta sa ai incredere in ceva odata ce ii cunosti backgroundul?

Exista credibilitate irefutabila doar ca a dat dovada de transparenta pe propriul blog? Nu .. normal. Asa ca pentru a cladi o credibilitate in fata cititorului e necesara o transparenta si o argumentare solida. De ce tot insist pe aceasta credibilitate? parca era vorba etica. Insist pentru ca m`am saturat de toti anonimii care se gasesc sa faca analize de tot felul ... si in special blogosferice.

Etica o aplicam la argumentare si la blogging in general ... dar faci asta fie pentru a avea credibilitatea in ochii cititorilor fie pentru a iti respecta propriul cod etic ... sau poate chiar reusesc amandoua sa fie satisfacute. Cei care fac asta pentru cititori se numesc jurnalisti si isi cam vand sufletul diavolului in caz de deadline. A doua categorie care face asta pentru a isi respecta propriul standard etic care printr`o coincidenta este acceptat si de cititori ... sunt bloggeri.

La discutiile de la netoo 5 s`a tot vorbit despre un cod deontologic pe care bloggerii sa il respecte si sa il accepte. Hmmm ce am spus eu pana acum? Astia sunt jurnalisti ... oameni pentru care cititorii conteaza ... pentru care articolul respectiv reprezinta sursa de venit. Asta nu inseamna ca resping ideea de scolarizare etica a bloggerilor. Sunt de acord cu promovarea benevola a unor reguli de bun simt ... dar de la asta pana la un cod deontologic mi se pare cale lunga.

Pentru mine notiunea de cod implica o impunere .... si ca orice impunere trebuie sa existe si niste repercursiuni pentru cei care nu respecta regulile acestea. E necesara o autoritate care se sactioneze orice tentativa de insubordonare ... astfel realizandu`se o standardizare la nivel de blogosfera. What the fuck? Si cum propui sa faci asta? Nici nu are rost sa zic ca se pierde foarte mult din factorul de " fun " care motiveaza bloggerii sa scrie.

Daca nu era vorba de etica probabil ca s`ar fi putut realiza ... dar asa e imposibil sa ii insuflii cuiva un sistem de valori pe care sa il inghita asa nemestecat. Dar destul despre etica ... esti deja la varsta la care stii sa faci diferenta intre bine si rau.


Revenind la nickurile astea anonime pe net .... pot sa reprezinte o autoritate? sa aiba suficienta credibilitate incat sa influenteze mase? hahahahahh sper ca nu ... si zic asta cu gandul la niste cazuri celebre de asumare falsa a unei identitati (faimosul blog al unei prostituate in londra care ulterior s`a dovedit ca era profesoara si nu avea nicio treaba cu meseria respectiva).

Astea fiind zise ... iti pui intrebarea: ce te opreste sa fii pe net orice vrei tu? Etica ? O da ... pai atunci daca nu avem un sistem etic puternic ... cum poti sa fii credibil? Tadaaaa. Pai nu prea poti sa fii o sursa de informatii credibila. Din pacate toata joaca asta de informatii incerte ... creeaza senzatie ... si atrage un numar insemnat de cititori in cautare tocmai de senzational.

Poate am exagerat nitel dar prefer o contopire real life cu internet life fata de o disociere clara. Vorbesc exclusiv de bloggeri cu issues cu blogosfera .... cei in fuga dupa senzational si cei pusi pe controverse. Stats whore cred ca este cuvantul ...

Scriu si eu asa la rautate ... ca m`am saturat sa ii vad senzationali in direct pe toti *hihihiihih* . De ce nu se termina cu o concluzie geniala? Dupa o masa imbelsugata ... cheful de a mai scrie s`a disipat prin porii deschisi. Dar concluzia puteti sa o trageti voi singurei ... ca sunteti copii mari si vaccinati.

Comentarii

  1. Oare sunt printre singurii bloggeri care si-a dat detaliile reale si acceptat argumentarea face2face ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Auzi, Iepurilă?
    Tu chiar nu pricepi?
    Zici tu: "E necesara o autoritate care se sactioneze orice tentativa de insubordonare ..."
    Ai văzut că stii?
    1) Fă o cerere de înscriere în P.C.R.™
    (Partidul Comănescian Român).
    2) Depui jurămîntul de credință.
    3) Ți se va elibera carnetu'.
    4) Vei putea vota în orice inițiativă a P.C.R.™

    Rezultat: Condamnarea cu mînie blogosferică
    a devianților de la linia P.C.R.™ va fi la îndemîna ta

    Dacă tot n-ai priceput...

    http://subiectiv.ro/media/anti-pseudojurnalisti/#comments

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ai inteles ideea ... o standardizare nu se poate realiza fara cineva care sa reglementeze asta . Iei cuvantul " sactionare " mult prea dur. Si oricum ideea de baza era ca nu se poate realiza asta in blogosfera in momentul actual si nici la nivel universal.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…