Treceți la conținutul principal

LAN party (e si cu filmulet)

Sa fac un rezumat? Cum am experimentat eu sentimentul de batranete, impotenta si penibilitate. Dar sa incepem cu nitica istorie depanata de fraza: " va mai aduceti aminte de vremea cand mergeati in net caffeuri?". Cand cum? Acum 7-8 ani cand erau atat de multe sali de calculatoare in Bucuresti ca puteai sa le numeri lejer pe degetele de la o mana.

Ulterior a venit si boomul net caffeurilor cu counter strike ... si intre timp au si decedat/ retrogradat la statutul de net caffe pe bune ... adica doar internet si o cafea. Ma rog .. nu asta e ideea de baza.

Internetul la discretie, team speakul si hamachiul au stricat o chestie sfanta: lan partyurile. Cred ca le`am stricat ... desi ocazional ne mai intalnim sa facem si noi unul mic asa ca odinioara. Pe de alta parte nesimtirile astea de laptopuri au mai multa putere decat calculatorul meu asa ca mobilitatea acum e la extrem.

Revenind la rezumat ... si terminand cu frustrarile mele de gamer batranel moderat ajugem la subiectul insemnarii. Sambata asta am facut un lan party pe care nu o sa`l uitam prea curand. Ne`am jucat company of heroes (2nd best after starcraft) quake 3 si call of duty 2. A fost amuzant ca intotdeauna si am mai vazut si eu ce carcase/coolere/placi video/bla bla`uri se mai poarta la calculator.

Eu sunt cam asa certat cu tehnica asta noua ... si din punctul asta de vedere sunt tot in secolul trecut. Am ramas cu gura cascata cand am vazut company of heroes pe sistemul unui prieten ... nu credeam ca un joc de strategie cu totul la maxim poate sa arate in halul ala de bine si detaliat la max zoom.

Acelasi prieten avea si un monitor ... asus pw191 care reperezinta de fapt centrul povestirii mele. Se face ca pe la 3 noaptea se pleaca dupa niste saorme si raman eu cu inca 4 prieteni in casa. Ma jucam company of heroes pe sistemul furat de la nasa. La un momentdat iritat de boxele date prea tari ale monitorului am incercat sa le dau mai incet. Evident ca nu am reusit. Mi`am luat si mistourile de rigoare ca nu sunt in stare sa apas niste butoane.

Care e faza cu butoanele astea? Asusul asta nu are butoane old school ci zone sensibile la atingere. Am apasat si nu am fost in stare sa fac nimic. Vine un prieten sa imi arate ca e zmeu si stie sa apese pe butoane. Nu`i iese ... ceilalti continua cu caterinca ... pana cand incet incet ramane unul singur mai breaz.

Toti 4 (din 5) ne fastaceam pe langa monitor incercand diferite tehnici de apasat ... doar el statea falnic si se uita la noi citind manualul monitorului. Se scurg asa cam 15 minute de incercari nereusit si probabil ne`am fi lasat balta daca nu reusisem chiar eu sa il opresc si sa il aprind odata. Asa ca nu avea cum sa fie stricat ... nu apasam noi cum trebuie.

Vine si cel care s`a documentat si ne da la o parte sa ne arate el cum sta treba. Ca in reclama de la master card ... bla bla $$ ... privirea de pe fata lui cand a apasat cum scria in manual si nu s`a intamplat nimic ..... nepretuita.

Urmand instructiunile din manual am apasat cu gingasie ... relativa timiditate ... chiar cu conotatii sexuale ... si tot nu s`a supus. Am atins monitorul ala cum nu am atins nici o femeie in viata mea. Am fost grabit ... am fost sfios ... am fost ca un explorator grijuliu cu o comoara abia gasita ... am incercat cu senzualitate ... i`am soptit lucruri frumoase ... am pus la bataie privirea mea de catelus pierdut .... am facut tot ce puteam face ... si cu toate astea monitorul a stat falnic in fata mea si m`a refuzat de fiecare data.

Am ras de nervozitate ... am vrut sa plang de refuz ... dar pana la urma mi`am acceptat existanta sub semnul neputintei. M`am simtit prea batran pentru tehnologia asta de ultima ora. M`am simtit penibil ca alaturi de 4 oameni in toata firea nu sunt in stare sa deschid un monitor.

Mi`am adus aminte de toate glumele de suport tehnic pe care le`am vazut prin filme ... " Ati incercat sa porniti calculatorul inainte?" pe moment m`am regasit in ele.

30-40 minute ... 5 oameni vs un monitor. Castigator in unanimitate ... asus pw191 (cu fatala sa zic asa)

Cand a venit propietarul si unul dintre noi l`a rugat sa stinga si sa aprinda monitorul am izbugnit toti in ras cand am vazut cat de usor se putea realiza asta cu podul palmei. Dar vine si deznodamantul povestirii ... aparent monitorul e nitel fucked up si nu raspunde la comenzi (prea bine) decat daca apesi intr`un singur mod or smth.

Oricum ... asta e o povestire care se sfarseste cu " trebuia sa fii acolo sa vezi ca aveai infarct de la atat ras " si cu un filmulet.


Comentarii

  1. Cum mangaiati monitorul =)) Daca nu se comporta cum vroiati voi, e o metoda din batrani, faceati un sul dintr-un ziar si il bateati si cacatul din el.

    RăspundețiȘtergere
  2. =)) ooo daa va purtati cu monitorul ala ca si cu o domnisoara care mai are putin si zboara luata de vant =)) cata finete=))


    Rockgirl

    RăspundețiȘtergere
  3. cata tandrete:))...ar fi mers melodia aia cu suavemente pe fundal:)

    RăspundețiȘtergere
  4. =)) s-a gadilat si a uitat sa mai scoata si meniul la inaintare

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …