Treceți la conținutul principal

Camera 80 - deschiderea

Am fost vineri la deschiderea vernisajului camera 80 la carturesti si am ramas nitel dezamagit. In primul rand nu prea m`am intalnit cu atat de multa lume cunoscuta cum anticipam. Deh probabil lipsa de interes din partea fotografilor pe care ii cunosc. In al doilea rand ce m`a iritat a fost modul in care s`au expus fotografiile respective. Imprastiate prin tot carturestiul.

E creativ e inedit e special dar si enervant de urmarit mai ales cu toata lumea care o arde prin carturesti ca e trendy. A fost si prea cald sus in mansarda .... desi asta e vina mea ca am fost imbrobodit cam mult pentru o simpla seara de toamna linistita.

Ce a mai fost deranjant? zece minute de vorbaraie din partea unui organizator .... 15 minute (max) de proiectie si apoi pa si pussy. Am petrecut mai mult timp pe drum de la munca la carturesti ... decat deschiderea in sine.

Au fost naspa si oamenii care venisera mai mult la o barfa mondena ... nu la un vernisaj de fotografie. In parte ii inteleg ca si eu am ars`o nitel aiurea. Am scuza am scuza! Proiectia in sine s`a realizat cam pe 1/5 din ecranul aflat la dispozitie si din cauza asta ... precum si a gastii oamenilor peste 1.85 care stau in fata la astfel de evenimente (btw va multumesc) ... nu cred ca am vazut mai mult de un sfert dintr`o singura poza.

Ce pot sa zic ... sper ca e pe net sa ii acord o vizionare cum trebuie.

M`am plans ca un copil ba ca a fost cald ... ba ca oamenii inalti m`au blocat cu mascota ... dar nu am zis mai nimic in legatura cu munca saracilor oameni care au stat cu emotii cele cateva minute sa vada cum reactioneaza oamenii. Initiativa a fost aplaudata la final ... si este aplaudata si in acest mic review de eveniment. Organizarea e o alta poveste la care mi`am permis sa critic.

Asa ca pana pe 12 noiembrie ... prin carturesti ... daca va uitati peste rafturi veti vedea niste fotografii apartinandu`le celor din gasca camera 80

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…

manolo si jean acesti miki alexandrescu de la eurosport

[2017 edit: Ceva mai recent despre ei poți citi aici. Lucrurile s-au schimbat mult de când a fost scris articolul acesta în 2011]

De fapt ei sunt trei crai de la rasarit, dar numele celui de-al treilea nu l-am retinut. Acesti 3 crai sunt moartea pasiunii cand vine vorba de ciclism. Ei n-ar face o treaba asa dezastruoasa daca nu ar avea o atitudine de cacat fata de spectatori si mari fixuri pe anumite subiecte ce nu prea au legatura cu ce se intampla in momentul acela pe ecran.

Dar asta se intampla dintr-o contopire ciudata a faptului ca sunt ei dobitoci si ca ciclismul face rating subunitar. Nu cred ca am auzit vreodata un comentator care sa spuna ca toti sportivii se dopeaza - si asta nu o data si nu in treacat.

Sa petreci ore intregi vorbind despre doping nu este doar teribil de plictisitor pentru spectatorii tai ci si a giant mood killer (de ce te-ai uita la ceva unde toata lumea triseaza?) ... si consider ca doar un dobitoc de comentator ar face asta. Pierzi audienta.

Tot din cate…