Treceți la conținutul principal

Cand prea cool`ul ucide

Am fost aseara la 100% bucuresti ... o expozitie/lansare a lui Stefan Cosma tocmai sus MNAC si de aici mi`a venit ideea postului acesta. In primul rand vreau sa subliniez ca MNAC e un fel de Mecca "culturala" pentru urbani ... poate alaturi doar de Galeria Noua sau ceva de genu`. Cu alte cuvinte am avut ceva exemplare de vizualizat in libertate ... dar hai sa o dam intr`un nou post despre urbani.

Sa revin la titlul insemnarii .... cum adica cand prea coolul ucide? Mai la orice expozitie foto obisnuita pozele sunt prezente real life in cadrul expozitional .. dar nu si la Stefan. In principiu e cu dus si intors toata chestia asta ... pentru ca era vorba de o lansare a unui album de fotografie??! sau ceva de gen whatever.

Lets get to my point

Pozele erau proiectate prin sala .... cu o viteza de rotatie de aproximativ doua secunde. Mai toti pe care i`am auzit vorbind despre pseudo expozitia - lansarea de succes au zis ca pozele sunt mai mult decat slabute. Totul bine si frumos ... personal uitandu`ma la toate am sesizat doar vreo 2 fotografii care meritau sa fie incadrate la aceasta categorie .... in rest numai poze.

Ei bine senzatia asta s`a schimbat odata ce am ajuns acasa cu albumul in brate si am aruncat o noua privire asupra fotografiilor ordonate in album. Asa da! Am fost impresionat de mai multe fotografii ... doar doar din cauza modului interesant de aranjare in album.

Sunt suficiente cazurile in care imaginea de pe pagina stanga o scoate in evidenta pe cea de pe partea dreapta. Foarte misto ideea si modul in care a fost realizata. Desi ieri imi cam muscam buza ca am pierdut timp sa ajung la MNAC pentru doar 2-3 vorbe spuse de autor si o gramada de urbani si muzica obosita pusa de un dj dezinteresat .... azi pot sa spun ca a meritat pentru album.

Ca tot am revenit la album .... e mai cool sa il faci fara numerotare de pagini? Sau pur si simplu incerci sa stimulezi la conversatie doi oameni interesati sa isi zica reciproc ce poza le`a placut?

Anyway ... sper ca diseara poate ajung si eu la TNB la Fotografie de Jurnal.

Comentarii

  1. Eu n-am fost si m-as fi dus daca as fi stiut. Din pacate MNAC nu a anuntat nimic. Nu scrie nimic pe listele de arta si nici in programul lor de Stefan. Oricum site-ul lor nu are feed...

    Si nici linku' tau nu merge acum :(

    RăspundețiȘtergere
  2. nu merge acum pentru ca suntem intr`o perioada de uploadat noi featureuri ...

    pe viitor iti voi da invitatii cand vad geva ce cred ca te`ar interesa :) asta daca nu uit ... oricum ai feeduri pe lansari si expozitii.

    RăspundețiȘtergere
  3. iar albumul tot nu-si merita banii :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca Iepurilul se baga in tarate, il mananca porcii. A.k.a. devine si el urban.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …