Despre respect, mâncare și șnițele proaste
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
ruthless s.o.a.b.!
RăspundețiȘtergereOo da, frumos. La mine s-au oprit la 12. :-?? Mda, sunt fata, am o scuza, dar totusi, sunt mucosi de 5 ani...
RăspundețiȘtergere15 lol. Si eu cam ca si andra :))
RăspundețiȘtergerefetelor ... vreau sa vad mai multa vointa.
RăspundețiȘtergereEu 20 :)
RăspundețiȘtergereAproximativ 40...ca am ceva ani de arte martiale. Deja mi s-a facut pofta sa atac o gradinita.
RăspundețiȘtergere