Treceți la conținutul principal

caut un fake nihasa

Totul s`a conturat acum cateva minute citind la zoso despre calin si fake calin fusu ... si fie a fost o revelatie fie undeva sus un reflector s`a stricat si m`a scaldat intr`o baie de lumina. Trecand peste acest moment cu halouri and shit mi`am adus aminte ce am citit azi mai pe la pranz despre cat de varza a ajuns sa fie blogul asta ... true true ai dreptate cherrie.

Bai dar am si scuza ... suna chiar bine ... hmm deci asa ... m`am maturizat si asta se reflecta in posturile blogului bla bla bla. Intreaga poveste a luat`o pe scurtatura plina cu gropi de Bucuresti aseara pe la un ceas tarziu in noapte. Ca e blogul meu si pot sa zic ce vreau sac sac.

Visam ... oare e corect sa zic ca visam? ca eram semi treaz ... si aveam tripuri grave rau de tot (nu era de la ce se gandesc unii dintre voi). Jumatate de noapte am tot visat ca ma alergam cu patutul (e cam impropriu spus alergam...) pe ceva gen circuit ... simteam g`urile de curba de acceleratie de infranare totate fix in piept in timp ce stateam in patul meu imobil (realizam asta) ... simteam viteaza ... era o senzatie reala ... si in acelasi timp eram semi constien ca dorm.

Pana la urma m`am linistit si am visat the usual relaxing crap ... dar senzatia de " ceva e in neregula ... timmy este blocat in fantana si EU trebuie sa salvez universul " a persistat pana la somnul de dupa masa. Acesta a venit mai mult fortat de la un challenge cu pizza si bere. God im such an idiot.

Ah fuck unde gasesc eu un 18-55 is mai ieftinache asa? Si de final incep sa ii inteleg pe distrusii care cauta statusuri de messenger pe net ... ma simt asa de prost cu ale mele pe twitter ... parca ale celorlalti sunt mai cool.

Ma rog ... diseara ne vedem la roblogfest ... petrecere ... de parca ultimile 2 zile nu au fost petreceri ...

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …