Treceți la conținutul principal

Autor


Mă numesc Bogdan Epure și sunt născut și crescut în București. Internetul mă știe și ca nihasa. Am 34 de ani și puțin a lipsit să nu fiu inginer constructor. Cu toate astea, am reușit cumva să mă țin tare și să ajung zilier în social media autohtonă. În acest moment sunt Social Media Strategist @ Oxygen PR, dar în trecut am făcut tot felul de muncă de jos prin agenții digitate de publicitate. Mai în glumă, mai în serios - Am înfrânt destinul!

Blogul asta îl am de 14 ani și este o enciclopedie a tuturor gândurilor și lucrurilor care au existat în tot acest timp în viața mea. Nu-ți imagina că este un jurnal, autocenzura și simțul penibilului au existat încă de la început. Au oprit excesul de sentimentalism încă din fașă, dar cu siguranță este o enciclopedie de subiecte care cândva au fost demne de dezbătut cu prietenii la o bere .

Poate părea puțin ciudat că în general scriu de bine pe blog, dar am obosit să o ard pe hatereală. E drept că nu este la fel de spectaculos ca atunci când arunci cu puțin venin online, dar tot zenul ăsta descoperit de puțini ani face bine la karma. Evit să scriu despre lucruri în care nu cred sau care nu m-au impresionat - chiar dacă mi se propune să fac asta pe bani. De fapt, pentru transparență, toate articolele publicitare sunt marcate și poartă tag-ul însemnare plătită. 

În acest moment pe blog sunt mai bine de 2200 de articole care au reprezentat părerea mea sinceră aferentă momentului în care au fost scrise. E greu ca în 14 ani să rămâi neclintit și fidel impresiilor pe care le aveai la 20-ish de ani - așa că rog pe oricine citește însemnări mai vechi de 5 ani să le treacă prin filtrul mIRC-ului.

Din lucrurile care îmi plac și la care mă pricep peste medie țin să menționez snowboarding-ul, berea artizanală, street food, gătitul cu inspirații asiatice, pc gaming cu nostalgia anilor 2000, tehnologie și fizică. Ultimul topic e o pasiune secretă alimentată prin tot felul de documentare, articole și discuții aproape existențiale în seri călduroase de vară.

Mai mă uit la ciclism, teatru, fotbal, formula 1, filme cu super eroi și seriale britanice de comedie, dar aici n-aș putea spune că sunt peste medie. Umorul pe care îl apreciez e mai de grabă a la Seinfeld în detrimentului celui din Friends. E fix cât trebuie.

Și aici aș vrea să închei aceast Despre mine. Unele lucruri poți să le descoperi și din ce postez pe rețelele de socializare (InstagramFacebookTwitterLinkedin sau YouTube) așa că n-aș vrea să isprăvesc tot misterul acum.

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…