Treceți la conținutul principal

Autor


Mă numesc Bogdan Epure și sunt născut și crescut în București. Internetul mă știe și ca nihasa. Am 34 de ani și puțin a lipsit să nu fiu inginer constructor. Cu toate astea, am reușit cumva să mă țin tare și să ajung zilier în social media autohtonă. În acest moment sunt Social Media Strategist @ Oxygen PR, dar în trecut am făcut tot felul de muncă de jos prin agenții digitate de publicitate. Mai în glumă, mai în serios - Am înfrânt destinul!

Blogul asta îl am de 14 ani și este o enciclopedie a tuturor gândurilor și lucrurilor care au existat în tot acest timp în viața mea. Nu-ți imagina că este un jurnal, autocenzura și simțul penibilului au existat încă de la început. Au oprit excesul de sentimentalism încă din fașă, dar cu siguranță este o enciclopedie de subiecte care cândva au fost demne de dezbătut cu prietenii la o bere .

Poate părea puțin ciudat că în general scriu de bine pe blog, dar am obosit să o ard pe hatereală. E drept că nu este la fel de spectaculos ca atunci când arunci cu puțin venin online, dar tot zenul ăsta descoperit de puțini ani face bine la karma. Evit să scriu despre lucruri în care nu cred sau care nu m-au impresionat - chiar dacă mi se propune să fac asta pe bani. De fapt, pentru transparență, toate articolele publicitare sunt marcate și poartă tag-ul însemnare plătită. 

În acest moment pe blog sunt mai bine de 2200 de articole care au reprezentat părerea mea sinceră aferentă momentului în care au fost scrise. E greu ca în 14 ani să rămâi neclintit și fidel impresiilor pe care le aveai la 20-ish de ani - așa că rog pe oricine citește însemnări mai vechi de 5 ani să le treacă prin filtrul mIRC-ului.

Din lucrurile care îmi plac și la care mă pricep peste medie țin să menționez snowboarding-ul, berea artizanală, street food, gătitul cu inspirații asiatice, pc gaming cu nostalgia anilor 2000, tehnologie și fizică. Ultimul topic e o pasiune secretă alimentată prin tot felul de documentare, articole și discuții aproape existențiale în seri călduroase de vară.

Mai mă uit la ciclism, teatru, fotbal, formula 1, filme cu super eroi și seriale britanice de comedie, dar aici n-aș putea spune că sunt peste medie. Umorul pe care îl apreciez e mai de grabă a la Seinfeld în detrimentului celui din Friends. E fix cât trebuie.

Și aici aș vrea să închei aceast Despre mine. Unele lucruri poți să le descoperi și din ce postez pe rețelele de socializare (InstagramFacebookTwitterLinkedin sau YouTube) așa că n-aș vrea să isprăvesc tot misterul acum.

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Opinie nepopulară legată de mersul la vot

Problema asta cu îndemnurile de a ieși la vot stă în faptul că se fac între ăia care oricum ies la vot.

- Ieși la vot pentru că zeci de motive pertinente! - Da! Ce bine ai zis-o, ia-ți like-ul bine meritat. Ne vedem la vot.  - Ce mișto, uite câte like-uri am și oameni care zic că vin la vot. Sigur de data asta o să fie altfel. 
Doar că nu e. 
Se va ieși la vot ca și până acum. 
Până la ora zece deja au votat jumătate dintre morții satelor românești și aproape toți ăia care încă sunt în viață. La ora 13 avem deja primele sondaje care prevestesc nepăsarea ăstora de pe comercial. 
Dar cum se poate așa? Doar am dat cu toții like și share. 
Nu chiar.  Prințesa de pe Instagram n-a promis nimic de gen, nici măcar într-un story. Dani Mocanu era prea preocupat să mai cumpere 2-3 uniforme de mascați pentru următorul său hitJumătate din ăia de 18-19 ani n-au timp pentru că trebuie să facă un videouri în care să numere greșelile noii piese 5Gang. Studenții sunt prea mahmuri după o seară de pomină în …

E 2019 și încă se mai poartă tag-urile pe garduri și pereți

Dacă este un lucru pe care nu îl înțeleg în lumea asta oricât de mult m-aș strădui, atunci e rostul tag-urilor date pe toți pereții posibili. Înțeleg arta urbană, apreciez un stencil bun și râd ocazional la mesajele înțepătoare-filozofice pe care le văd pe garduri, dar n-aș ști ce să îți spun ce a dorit autorul unui tag.

Acum 15-20 de ani înțelegeam că e vorba de impresionat alți puștani sau în cazuri mai fericire o domnișoară, dar în 2019 nu văd cum ar putea să se întâmple asta. Ca să impresionezi, cineva ar trebui să se uite la mâzgălitura ta, lucru improbabil având în vedere că toată lumea e cu nasul în telefon.

Știu că la început era un mod da a îți semna creația artistică, dar 99% din tag-urile din București n-au nimic artistic în jur și sunt doar lângă alte tag-uri la fel de vomitive ca și ele. Ipoteza tag-urilor vechi pică rapid pentru că orice perete proaspăt vopsit atrage imediat o serie de semnături de doctori în graffiti.

Ar putea să mă lumineze și pe mine cineva care se p…