Treceți la conținutul principal

The King Of Kong

Cred ca e ceva de la primavara ca am asa o pofta pentru documentare ... asa ca de curand pot sa ma laud ca am vazut The King Of Kong - un documentare despre clasicul joc King of Kong ... primul mario pentru cativa care mai stiu despre jocuri .... si pentru cei care nu stiu nimic ... un joc simplist si cel putin idiot parerea mea.

Documentarul este bine realizat ... de prin prima jumatate de ora deja incep sa te treaca sentimente puternice la adresa celor doua personaje principale .... DAR dar Dar ... subiectul este unul cat se poate de penibil: Recordul mondial la un joc care aparut acum mai bine de 25 de ani. Daca reusesti sa treci peste asta documentarul este chiar foarte tare.

Este surprinzator sa vezi cat de distrusi pot sa fie oamenii. Billy Mittchel prin 82 ajunge cu un high score (record mondial) mare vedeta in ale jocurilor dupa ce il bate pe un whatever his name is intr`un spectacol live. Ma jur ca atunci cand vorbea despre asta in documentar ... imi venea sa ii sparg fata de dobitoc.

Nu am mai vazut de mult un personaj real sau jucat pe care sa`l urasc asa de repede asa de mult. A dat dovada de o atitudine din asta de superioritate si basini gen: " eu sunt cel mai bun " ... " perfectiunea o reprezint doar eu " incat sincer imi venea sa ma duc sa ii dau doua palme si sa ii zic ca e vorba despre un cacat de joc. Apoi sa ii fut si doua picioare in coaie si o palma peste ceafa ... sa inteleaga ca de fapt e mult mai rau ... e vorba despre un nenorocit de joc de acum 25 de ani.

No one gives a fuck. Nu vreau sa intru in spoilere dar chiar merita vazut documentarul asta. E fascinant la ce nivel poate sa coboare un om pentru o chestie asa de superficiala. Sa faci la 35-40 de ani faze pe care eu nu le mai fac de la 12-13 ani .... cred ca este o mare problema.

E trist cand nu ai altceva cu care sa te lauzi .. e trist sa fii de cacat cu adversarul tau ... e trist cand nu respecti sfaturile tale ... e foarte trist sa fii Billy Mittchel .. e trist sa mai fii si prietenul ala al lui care probabil a ramas fascinat de persoana lui inca de cand era mic ... dar cel mai trist si sincer refuz sa cred ca e exista cineva de genul asta ....

Este sa fii dobitocul ala cu ochelari din sala de jocuri care il para la telefon pe Steve Wiebe adversarul la titlul mondial de " Sunt un ratat care acorda prea multa importanta unui joc care nici macar nu este atat de destept si fun. "

Comentarii

  1. Jocul se cheamă „Donkey Kong”, nu „King of Kong”.

    RăspundețiȘtergere
  2. si tu iti acorzi prea multa atentie tie, aici pe blog, ca in rest nu ne intereseaza

    RăspundețiȘtergere
  3. si tu in loc sa-ti sacrifici perioada dedicata vizionarii acestui documentar pe care il critici atat de mult , puteai sa ne scutesti pe toti de acest post de prost gust si sa nu te uiti la film , dar in schimb ai preferat sa pierzi niste ore uitandu-te la un documentar prost , dupa cum spui tu , si sa injuri un om pe care un il cunosti si la al carui nivel intelectual nu te poti ridica , dar nah , asta e una din problemele cu libera exprimare...toti "inteligentii" se pot exprima liber pe un blog.

    RăspundețiȘtergere
  4. dupa care noi sa pierdem vremea facandu-ti observatiile astea, necesare de altfel. Vezi cum din rau iese tot rau?

    RăspundețiȘtergere
  5. salut detin o retea de 20 de siteuri diferite si doresc un link exchange cu blogul dvs. va rog sa ma contactati pe mail sau pe ym la : kay.superstar va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  6. vlady ... inferior intelectual? like what the fuck? e doar un cacat de joc care nici nu e asa de tare ... inveti patternul si asta basta ... doar ca unii dintre noi .. (printre care aparent si eu) iti violeaza cavitatea bucala bagandu`ti pe gura articole pe care nu vrei sa le citesti ... si tu ca o printesa a dintisorilor nu te poti abtine sa nu lecturezi cu mana in pantaloni fiecare cuvant tastat ... a dracu libertate.

    matei ... iti dai seama ca a veni la mine (sa subliniez asta? poate asa prinzi ideea) pe blog sa imi reprosezi ca imi acord (surpinzator chiar .... si da ... asta e ironie :)) ) prea multa atentie e ca si cum m`as masturba si ai veni sa ma intrebi de ce o fac cu atat de multa pasiune ... la care raspunsul ar fi atat unul fizic (o palma peste mecla care a pus intrebarea stupida) cat si unul verbal: Pentru ca imi place idiotule!!!

    somnic ... ai dreptate ... my bad. multumesc de atentionare.

    superstar: nu!

    RăspundețiȘtergere
  7. fa-ti poze cand ii dai in cap si tapeteaza-ti peretii

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…