18 iulie 2019

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează. Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider. Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău. Pe bune. Imaginați-vă următoarea situație: E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă. Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine!  se aude de unde ...

29 martie 2019

Mândrește-te cu munca ta

Documentarul de mai jos e țâță de mâță și are doar 20 de minute. E despre spălători de vase. Da, job-ul ăla de la care cu greu poți să retrogradezi. Nu zic că nu poate să fie mai rău, dar să fim serioși, e destul de rău. Nimeni de pe planeta asta nu și-a dorit să fie spălător de vase când era mic, dar probabil același lucru am putea spune și despre contabili. E greu să ajungi ce visai când erai mic. Cu toate astea, oamenii ăștia sunt mândri de ceea ce fac. Sunt mulțumiți de orele lungi și munca grea pe care o fac seară de seară, lucru de care sunt convins că nu sunt mulți oameni cu care se pot lăuda. Sunt fericiți în felul lor pentru că indiferent dacă e doar o fază din viață sau e un stil de viață, își fac munca bine și nu se plâng de terțe motive pentru care e de căcat ceea ce fac. Acum între noi fie vorba, câți oameni ca ăștia cunoașteți? Toată* lumea e prea concentrată pe ce ar putea să fie pentru a își face treaba pe care trebuie să o facă acum. *exagerare creati...

11 aprilie 2018

Mă uitam la un documentar despre dopajul în ciclism și *puf* apare Putin

Pentru ca tot am pierdut cu succes aproape toate clasicele de primăvară, sâmbătă aveam chef să văd un documentar despre ciclism. Scriu cycling  pe Netflix și îmi apare unul apărut în 2017 despre care nu auzisem nimic. Am strâmbat din nas când am văzut că are 2 ore, dar am zis că îl eșalonez în mai multe zile libere. Icarus este foarte bun pe zona de dopaj, dar mai puțin bun pe zona de ciclism. El și-a dorit să fie unul, dar ca toate lucrurile în viață, a apărut un rus și a stricat jucăria. Povestea e cam așa: gigelul care a făcut documentarul a participat la cea mai dură cursă de ciclism pentru amatori și a ieșit pe locul 14 pe bune. După cursă s-a întrebat oare pe ce loc ar putea să iasă dacă era dopat, așa că a ajuns cumva să încropească un program de dopaj cu directorul laboratorului rusesc de testare anti doping. Și dacă n-ai urmărit în detaliu scandalul cu sportivii ruși și sistemul național de doping pentru Olimpiade, e mai bine să te oprești acum și să îi dai play do...

8 ianuarie 2018

Documentarul AlphaGo - un fel de Titanic pentru programatori

Primul documentar cu care mi-am început anul a fost unul despre o competiție între om și inteligență artificială. Introducerea asta o să fie extrem de amuzantă pentru cineva care ajunge pe însemnarea asta peste vreo 10 ani, dar în zilele noastre bătălia asta încă se mai duce. Cred. Nu sunt extrem de pasionat de subiect pentru că îmi place ca frigiderul să nu ma judece pentru raportul de băutură vs mâncare pe care îl are într-o zi obișnuită. Cu toate astea, după documentarul ăsta am prins vreo câteva idei care mi-au mai lărgit orizontul de cunoaștere în acest domeniu science-fiction. Bătălia măreață despre care vorbește documentarul s-a întâmplat acum aproape 2 ani în Coreea de Sud, iar arma folosită a fost o tablă de Go. Știu ce o să ziceți: Păi ce mare brânză e cu Go-ul pentru că la șah ne-am luat-o deja de câțiva zeci de ani? La șah ne-am luat-o prin forță brută, dacă se poate numi așa, de un calculator care trecea prin toate variantele posibile. La Go lucrurile stau puțin...

29 decembrie 2017

Material nou în programa școlii de grătargii: documentarul Barbecue

Pentru că ieri am făcut cel mai devreme grătar de primăvara din viața mea și pentru că mai sunt oameni printre noi care nu cred în încălzirea globală, aseară am zis să mai aprofundez puțin subiectul cu un documentar despre grătare. M-am așezat frumos în pat și am dat drumul pe Netflix a acestui documentar numit simplu Barbecue  care a făcut de un gigel de pe Reddit. Zice că i-a luat aproape 3 ani și 12 țări ca să filmeze cele aproape 2 ore. Eu zic că a făcut o treabă bună, chiar dacă o lungește ca o zi de post cu influența grătarului în a aduce comunități laolaltă și a aduce oamenii mai aproape. Dacă privești documentarul din punctul ăsta de vedere, este cam de un 5 din 10. Dacă îl iei ca pe o metodă de a mai vedea cum fac și alții grătare și lucrul ăsta poate îți dă niște idei pentru următorul grătar pe care deja îl planifici, este mai spre un 9 din 10. Dacă a n-ai mai mâncat carne de 2 săptămâni, atunci chiar îți recomand să nu te uiți că nu o să îți facă bine. Chia...

31 ianuarie 2017

F35 - un avion ce crează 146 000 de locuri de muncă

Mă uitam la micro documentarul ăsta de pe Vox despre super avionul de vânătoare F35 și mă minunam de echilibristica făcută pentru dezvoltarea unui astfel de proiect. Echilibristică care se rezuma practic la un singur lucru: ai suportul congressmen-ilor dacă creezi locuri de muncă în statele de unde aceștia au fost aleși. Un lucru care pare simplu, la îndemână și logic, iar cu toate astea eu nu țin minte să fii văzut ceva asemănător la noi. Nu exagerez și nu vorbesc de avioane, dar mi-ar plăcea să văd niște deputați și senatori care se zbat pentru județul din care fac parte. Să se înhăiteze și să atragă niște brand-uri mari care să construiască lucruri în vreo 4-5 județe care au șomajul mai ridicat. În altă ordine de idei, sunt câteva lucruri fundamental greșite în reportajul celor de la Vox. Că gigeii cu care te bați acum nu au acces la avioane de vânătoare e probabil cea mai pe față aberație. Având în vedere că în general durează 20+ ani să scoți o nouă generație de avioane, n...

18 ianuarie 2017

Guns, Germs & Steel: Un documentar despre dominația omului alb

Acum câteva zile aveam o discuție cu un prieten despre cele mai bune documentare văzute, iar el se jura că ăsta pe locul întâi în topul lui. M-am uitat puțin ciudat că aveam o impresie bună despre cât de multe documentare știam, dar de ăsta nu auzisem niciodată - chiar dacă era mai vechi nițel. Așa că am făcut lucrul pe care orice prieten l-ar face, m-am apucat de uitat la recomandarea lui. Guns, Germs and Steel , că despre el e vorba, e bun - chiar foarte bun aș putea spune. E prezentat de Jared Diamond și are la baza o carte extrem de populara scrisa de el. Cu un background în biologie, Jared abordează problema dezvoltării tehnologiilor și a societății din perspectiva resurselor disponibile - resurse care au facilitat sau nu extinderea și dominația unor culturi. Lucrul ăsta este destul de controversat și mulți istorici l-au acuzat de o simplificare prea mare a modului în care lucrurile s-au întâmplat cum s-au întâmplat. Cu toate astea, eu i-am găsit argumentele logice și su...

26 octombrie 2016

Japonia lucrului bine făcut: decorare prin intarsie

Mă fascinează această nevoie de perfecțiune de care toți meșteșugarii japonezi de pe YouTube dau dovadă. Răbdarea de a face un lucru perfect - indiferent de cât de insignifiant este - este o calitate care pare să fie din ce în ce mai puțin prezentă în secolul gigabiților. Recunosc că și eu mă uit contrariat la nevoia asta de a complica lucruri ce ar putea să fie atât de simple, dar sentimentele astea dispar până se ajunge la produsul final. Filmulețul de mai jos este despre asta. Patru minute de explorare a unei arte nu atât de pierdute, dacă e să te uiți pe YouTube după Marquetry . Cu toate astea, sunt probabil cele mai relaxante 4 minute pe care le-am văzut în ultimele zile. Enjoy.     

9 august 2016

Trenduri în șmecherie și făcut bani: brevetele generice

Am video-ul ăsta în favorite de vreo două săptămâni și tot încerc să găsesc un moment oportun să îl pun pe blog. La prima vedere totul pare atât de absurd încât cu greu îți vine să crezi că lucrurile astea se întâmplă în tărâmul făgăduinței. E ceva ce te-ai aștepta să vezi pe la noi prin județele sărace. Bucățica asta de documentar e despre o practică din ce în ce mai întâlnită în US: datul în judecate pe brevete idioate. Gigelul care povestește e dat în judecată de o firmă pseudo fantomă pentru ca a făcut un simulator de zbor pe care l-a urcat pe Google Play. Nu pentru că a copiat ceva în joc sau a folosit o tehnologie care nu îi aparținea, ci pentru că a folosit un magazin online de distribuire a aplicațiilor. Practic s-a folosit ilegal de patentul prin care o aplicație verifică cu un server dacă userul are autorizație să folosească programul. #lol Și asta e vina sistemului de brevete care permite, în special în zona software, înregistrarea unor concepte/idei extrem de vagi. Es...

19 mai 2016

Tutorial suedez despre cum poți să muți un întreg oraș

Ceaușescu ar râde la tot efortul ăsta depus de a păstra sufletul orașului intact  și de a mulțumi oamenii, iar toți ecologiștii de Facebook s-ar arăta indignați de nevoia mutării unei părți din oraș pentru a face loc unei mine de fier. Dar realitatea este că se poate face și oamenii înțeleg nevoia unei astfel de schimbări. Nici nu vreau să mă gândesc ce scandal ar ieși la noi. #salvațiKiruna

13 mai 2016

De-motivaționalul de vineri: nu e posibil chiar totul

Știu că sunt băieți pe coaching care spun că dacă îți dorești cu adevărat, lucrurile se vor întâmpla. Că totul este posibil. Că totul e doar în mintea ta. Că nu trebuie să renunți niciodată în ceea ce crezi pentru ca mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor așeza fix cum vrei tu. Dar se înșeală. Există lucruri care nu sunt posibile. Totul are o limită. Videoul de mai jos fix asta demonstrează chiar dacă în 2-5000 de ani se va face mișto crunt de el. În altă ordinde de idei, am băgat Stellaris (primul 4X în spațiu făcut de Paradox) aseară până la 2 dimineața. Bun joc la început, dar după vreo 5 ore intră în monotonie. Sau e pentru că am fost eu prea pacifist? Hmm. Poate revin cu un review în câteva zile.

23 martie 2016

Roboțelul de aur versus bula hipstărească

Roboțelul de aur: Mihai Dragolea, Radu Mocanu si Steluța Duță Ieri am ajuns din greșeală la documentarul românesc " Roboțelul de aur " din cadrul One World România , zic din greșeală pentru că de fapt alesesem random pentru seara aia alt documentar din cadrul festivalului, doar ca să fiu surprins un film bine făcut și chiar interesant. Este vorba de povestea vieții multiplei campioane la box feminin Steluța Duță. Poveste care are un început trist cu abandon, orfelinat și sărăcie, dar care până la urmă se consolidează într-o reală poveste de succes. S-a suspinat pe alocuri în sală, dar s-a râs de cel putin 4 ori mai mult. Oamenii s-au bucurat pe bune de succesul Steluței. Din punctul ăsta de vedere documentarul a fost excelent și foarte bine realizat de niște băieți debutanți în ale documentarelor. Ce m-a iritat cu adevărat au fost câteva întrebări în Q&A-ul de după. O gașcă de hipstărițe crescute în puf s-au revoltat puțin la cele prezentate. Una i-a reproșat Stel...

14 martie 2016

Cuba: 30 de ani de izolare te fac inventiv

Știu că nu am vârsta optimă pentru a privi cu nostalgie inventivitatea omului de rând în comunism, dar micro documentarul ăsta îmi aduce aminte de câteva lucruri văzute și trăite pre și post '89. Inventivitate care cumva s-a pierdut odată timpul. Ce rost are să te mai chinui să meșterești un lucru când poți să îl cumperi la un preț bun din magazin?

5 februarie 2016

Pauza de masă într-o scoală din Japonia

Uită-te puțin la filmulețul de mai jos – e vorba despre masa de prânz într-o scoală obișnuită din Japonia. Nici măcar nu pare să aibă ceva special respectiva instituție. Dacă e să mă întrebi pe mine chiar pare să fie destul de modestă, dar cu toate astea are ceva ce îți dă imediat de gândit: dar noi de ce n-am face asta?   Din cele 20 000 de unități școlare din țară, mai bine de 14 000 sunt în mediul rural – loc unde poți să cultivi ceva fără prea mare bătaie de cap. Cum ar fi dacă aceste 14 000 ar adopta stilul ăsta japonez? Cam câte petiții s-ar semna pe internet că bieții copilași de 9-10 ani muncesc la câmp? Câte mame s-ar șoca să afle că prințișorii lor ar spăla pe jos?  Francezii au înțeles asta înaintea noastră: Ministrul francez al ecologiei, Segolene Royal, a anunțat un plan de dotare cu grădini de legume a școlilor, care să ajute la educarea copiilor în spiritul respectului față de mediul înconjurător, relatează EFE, informează Agerpres. (via Digi ) Dar nu ...

11 ianuarie 2016

Și ce faci dacă nu primești suficiente Like-uri?

Închizi prăvălia? Ștergi contul? Asta e în parte problema generație noastre - totul se întâmplă repede online și nimeni nu concepe că poate în realitate lucrurile nu stau chiar așa. Sunt lucruri bune care nu sunt văzute de nimeni în comparație cu jeguri ultra populare pe rețelele de socializare. Poate nu o să ai succes din prima. Poate nici nu vrei să ai succes. Poți să faci anumite lucruri doar pentru că îți plac. Like-urile pe care le ai sau pe care le dorești nu reprezintă etalonul calității. E destul de simplu să îți dai seama de asta doar uitându-te la cele mai populare conturi de Instagram. Seria mai are 2 părți, a câte 5 minute fiecare episod, pe care le recomand cu căldură: The Long Game Part 1: Why Leonardo DaVinci was no genius The Long Game Part 2: The Missing Chapter Asta așa poate mai scap oameni de presiunea succesului pe SM. 

23 decembrie 2015

Exemplificare vizuală a numărului de victime din Al Doilea Război Mondial

A umblat acum câteva săptămâni pe Facebook, dar atunci nu i-am acordat importanță. Azi l-am prins pe Reddit și am zis să îi dau play. Oho, 18 minute, s-o crezi tu ca am timp să stau 18 minute să mă uit la tine... 19 minute mai târziu sunt la al doilea paragraf al acestei însemnări.  Este o realizare exemplară care pune niște substanță pe niște cifre care altfel n-ar spune prea multe.  Enjoy!

9 octombrie 2015

Unii fac autostrazi de sushi, iar noi nu suntem in stare sa terminam o centura a Capitalei

Nu ai cum sa nu privesti cu admiratie eficienta japoneza. Poti sa te infricosezi, dar nu ai cum sa nu fii surprins de ingeniozitatea acestor extraterestri care incearca fara succes sa se dea drept oameni. Filmuletul de mai jos este impresionant din perspectiva unui om care nu a lucrat vreodata intr-un restaurant si probabil socant din perspectiva unuia care a facut asta. Acum doar sa facem cumva ca japonezii sa ajunga sa iubeasca pizza sau shaorma. #plouangura [l ater edit ] Cand scrijelesti cu admiratie despre japonezi la 6 fara zece intr-o zi de vineri, automat faci o romaneasca. Nu vreti sa stiti cat de bombardate erau ieri aceste doua paragrafe.

23 septembrie 2015

Piratii din Caraibe editia din Cuba

Ma uitam la micro documentarul asta de dimineata si radeam de cubanezi - saracii sunt la nivelul la care eram noi acum 15 ani. Acum 15 ani cand iti luai CD-urile cu jocuri de la baiatul de la piata Sfantul Gheorghe, de la netcafe-ul de langa bloc sau de la Standbox de la Unirii - profesionistii zonei de software piratat. Maine poimaine urmeaza sa isi faca retele de cartier, iar intr-un tarziu sa apara in topul tarilor cu cel mai rapid internet. Pare doar firesc sa ajunga acolo indata ce isi construiesc infrastructura necesara pentru internet. Cele 7 minute de mai jos sunt despre "El Paquete Semanal" (Pachetul Saptamanal) - un hard de un terra care contine software, applicatii de Android/IOS, seriale si desigur filme, hard care este distribuit in toata tara printr-o retea de baieti cu spirit antreprenorial. Si raspunsul la cea mai importanta intrebare: The government hasn't tried to stamp out the Paquete, and Dany works to keep it that way. "We don’t put a...

8 septembrie 2015

Pe o scara de la 1 la 10, cat de nesigura a fost copilaria ta?

A mea a fost de un 8-9, de mentiune asa. Cred ca am fost dus la scoala de parinti in primele doua saptamani din clasa intai, ca dupa aveam o cheie la gat care ma ghida cu succes spre apartamentul unde locuiam. E drept ca abia pana pe la 12 nu m-au lasat sa folosesc aragazul, ca era un factor de risc si oricum mancarea din termos avea acelasi gust. Da, ai mei nu erau acasa cand eu ma intorceam de la scoala. M-am jucat cu tunuri cu carbid, prin blocuri in constructie, printre armaturi, pe zidurile de vreo 2-3 m ale bisericii de pe strada, cu tevi cu cornete cu ac, pe strada cu mingea si cumva am reusit sa nu imi pierd viata sau vreun membru. Lucrurile astea s-ar traduce acum in societatea americana prin separarea mea de catre parinti si acuzarea acestora de neglijenta.     Inteleg ca vremurile s-au schimbat, sunt mai multe masini pe strada si e mai aglomerat - dar lucrurile aceastea nu au crescut direct proportional cu hiper-panica parintilor  societatii. Sa nu da...

28 iunie 2015

[Video] 12 motive pentru care baile noastre sunt inca in secolul XX

Am vazut filmuletul asta de mai jos si m-am simtit ca un salbatic. Un primitiv care este obisnuit sa faca atata risipa doar pentru un simplu dus. Nu mai zic nimic de modularitate, logica si utilitate.   The unit we're living in was built in the 90's, so it's almost 20 years old. We live in what the Japanese call a mansion, which is what people in the West call an apartment. It's about 70 square metres, which is roughly 750 square feet. There's three bedrooms 1 living room, 1 kitchen, 1 toilet, 1 washroom sink, and 1 bathing / shower area. While some people in Tokyo thing it's kind of a spacious place, it's not anything special. Rent is about 892.7€ a month so we're not living in some fancy place. (de aici ) Bine naiba ca n-am ajuns in Japonia sa ma fac de ras in fata alora.