Treceți la conținutul principal

restaurante - bun vs mult

Am avut zilele astea un dialog interesant cu Doru Panaitescu legata de conceptul romanesc de restaurant bun. Discutia a pornit de la topul facut de cititorii metropotamului cu cele mai bune locuri de iesit din bucuresti si concluzia a fost ca "romanii inca se inghesuie la unde e mult, bun si eiftin". Ceea ce e adevarat pentru ca nu exista metalitatea de a iesi la un restaurant sa mai schimbo o vorba doua  ... ci vii sa mananci.

Personal am fost nitel dezamagit - nu am nimerit niciun loc intai. Am prins vreo 2 locuri doi in schimb. Din experienta personala si auzite de la prieteni nu prea inteleg ce cauta unele locatii in respectivul top. La mama - locul doi la cel mai bun restaurant romanesc? Am fost de vreo doua ori si nu m-a impresionat mancarea. Nici atmosfera nu pot spune ca ma incanta ... asta sa fiu asa diplomat. Locul intai este al Carului cu Bere care desi merita un loc in top ... sunt sigur ca nu merita tocmai pe cel cu medalia de aur.

In general sunt pe doua mood-uri cand ies la un restaurant - imi este foarte foame si vreau sa mananc ceva urgent (cand conteaza portia ... banul si atmosfera)  sau cand am chef de mers intr-un loc special si intins la vorba si vin (locul si atmosfera determina castigatorul).

Overall anul trecut cred ca am mers pe la doua duzini de restaurante pe baza recomandarilor facute de prieteni ... si nu pot spune ca am fost dezamagit. La unele ajungeam chiar in fiecare saptamana.

Concluzia? Daca am de ales intre bun si mult .. ma duc la bun. Nu e chiar asa o diferenta mare la portii si in general atmosfera e cea care conteaza. Adica nu vacarmul de la Carul cu bere / City Grill / Mama etc.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Pie-cinte by Scărlatescu în Centrul Vechi - mai bine nu

Atunci când îți pui numele pe ceva ești la mila celor care îți fac și comercializează produsul respectiv. Oricât de strălucit ești tu, la consumatorul obișnuit ajunge ceea ce alții au făcut. Cam așa stă treaba și cu plăcintele astea ale lui Scărlătescu pe care le așteptam ca a doua venire a burgerului hipstăresc.

Deschisă recent în locul Fornetti-ului de vis a vis de Cocor, Inca Una, Va Rog!e o patiserie care este a lui sau e doar susținută masiv de Scărlătescu. Nici nu contează aspectul ăsta. Ce contează cu adevărat e că acolo am mâncat cele mai îngrozitoare plăcinte din viața mea.

Ieri am luat pentru acasă două care arătau relativ interesant pe hârtie: Pie-cintă cu bacon  - 6.5 lei și Pie-cintă cu spanac și brânză de bivoliță 8 lei. Doamna care le vindea s-a oferit să el încălzească, dar am zis că nu are rost că oricum ajungeam cu ele călii acasă. Nu știu dacă a fost o greșeală refuzul ăsta, dar acasă n-am putut să iau mai mult de 2 guri din fiecare. Chit că dansau șoriceii de ceva…

Iz de gratar in padure la Cernica

Conform miscarii pe care tocmai am pornit-o, nicio saptamana fara mici, luni am fost la un clasic gratar in padure la Cernica. Zic clasic pentru ca nu cred ca exista vreun bucurestean care se poate lauda ca n-a calcat cu grija prin padurea Cernica in timp ce cara un platouas cu skinless sausages. Este altarul oficial de sacrificiu al tuturor mititeilor din lumea asta.


Stiind asta, ma asteptam sa fiu inconjurat de miros de mititei, dorei si gigei - asa ca surprins am fost cand n-am atins targetul de burti dezgolite. Nu cred ca biletul de intrare (5 lei/om si 15 lei/masina) a dezarmat burduhanele, si nici nu cred ca toti s-au alaturat trend-ului de mancat sanatos. Ceva s-a intamplat cu exhibitionistii de weekend.


Deci cum ziceam, de intai iunie cam pe la unu' am ajuns si eu pe la Cernica. Am reusit chiar sa gasim o masuta la umbra (si asta a costat, dar nu mai tin minte exact cat), iar cu ajutorul unor vecini de proximitate am inhatat un gratar profesional oferit de autoritati.


Lucr…

Food Vibe au cea mai bună quesadilla de pui din oraș

Ce nu știe mai nimeni despre mine, este că sunt un fel de mini cunoscător în quesadilla. Este felul de mâncare preferat pentru momentele alea când trebuie să împart mâncarea cu mândra care ar mânca ceva, dar nu prea mult. Știu că niciun bărbat nu recunoaște, dar se mai întâmpla.

Chiar dacă n-am gustat-o pe cea de la El Torito, am testat quesadilla în nenumărate restaurante și pub-uri din Capitală fără ca vreuna să mă dea pe spate. Au fost bune, gustoase, dar nu ceva care să mă facă să îmi zic băi, asta e cea mai bună quesadilla pe care am mâncat-o vreodată. Și ca să fiu sincer, trecând peste faptul că n-am conștientizat asta vreodată, până weekend-ul trecut nici nu mă interesa acest fapt.

Quesadilla e un fast food puțin mai evoluat de la care niciodată n-am avut pretenții așa că mare mi-a fost minunea când am dat sâmbăta trecută de cea la Food Vibe. Șansa a făcut să mă simt aventuros și să vreau să comand din altă parte și așa am dat peste delivery-ul ăsta hipstăresc de pe la Piața U…