Treceți la conținutul principal

restaurante - bun vs mult

Am avut zilele astea un dialog interesant cu Doru Panaitescu legata de conceptul romanesc de restaurant bun. Discutia a pornit de la topul facut de cititorii metropotamului cu cele mai bune locuri de iesit din bucuresti si concluzia a fost ca "romanii inca se inghesuie la unde e mult, bun si eiftin". Ceea ce e adevarat pentru ca nu exista metalitatea de a iesi la un restaurant sa mai schimbo o vorba doua  ... ci vii sa mananci.

Personal am fost nitel dezamagit - nu am nimerit niciun loc intai. Am prins vreo 2 locuri doi in schimb. Din experienta personala si auzite de la prieteni nu prea inteleg ce cauta unele locatii in respectivul top. La mama - locul doi la cel mai bun restaurant romanesc? Am fost de vreo doua ori si nu m-a impresionat mancarea. Nici atmosfera nu pot spune ca ma incanta ... asta sa fiu asa diplomat. Locul intai este al Carului cu Bere care desi merita un loc in top ... sunt sigur ca nu merita tocmai pe cel cu medalia de aur.

In general sunt pe doua mood-uri cand ies la un restaurant - imi este foarte foame si vreau sa mananc ceva urgent (cand conteaza portia ... banul si atmosfera)  sau cand am chef de mers intr-un loc special si intins la vorba si vin (locul si atmosfera determina castigatorul).

Overall anul trecut cred ca am mers pe la doua duzini de restaurante pe baza recomandarilor facute de prieteni ... si nu pot spune ca am fost dezamagit. La unele ajungeam chiar in fiecare saptamana.

Concluzia? Daca am de ales intre bun si mult .. ma duc la bun. Nu e chiar asa o diferenta mare la portii si in general atmosfera e cea care conteaza. Adica nu vacarmul de la Carul cu bere / City Grill / Mama etc.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…