Despre respect, mâncare și șnițele proaste
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Am trecut recent cu o colega pe langa piata Gorjului si parca era o tanti acolo la taraba pe trotuar cu sosete tot felul.. viu colorate. dar nu bag mana in foc sa fi avut si roz.
RăspundețiȘtergereoke:| diaconescu se itnreaba de unde o luat tomberonul in loc sa-si faca problema ca ala il omora acolo cu armele lui...ma duc sa rad vreo ora doua si revin
RăspundețiȘtergeremai bine umplea tomberonul cu cacat si-l varsa in studioul 0TV, poate de la putoare isi luau si ei o vacanta.
RăspundețiȘtergere