Despre respect, mâncare și șnițele proaste
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Hardcore. Dacă nu cumva îl confund, tipul ăsta suferă de ceva boală rară din cauza căreia nu poate simţi frica.
RăspundețiȘtergereEh. Pana sa ajungi sa faci asta faci alte chestii care te inspaimanta mai putin.
RăspundețiȘtergerece fel
RăspundețiȘtergereO persoana anonima a trecut de filtrul anti spam si comenteaza aiurea.Tipul zici ca este veverita zburatoare. Cred ca doar asa poti folosi expresia: Daca nu te casatoresti cu mine ma voi arunca de pe o stanca.
RăspundețiȘtergere